Autopalparea sanilor

Autopalparea este o formă de evaluare fizică a sânilor în vederea identificării unor anomalii de structură. Orice femeie poate efectua acest control o dată pe lună, după pragul vârstei de 20 de ani.

Prin autopalparea sânilor se pot identifica în timp util chisturi, noduli, tumori sau alte modificări ale țesutului mamar.

Părerile specialiștilor cu privire la eficiența acestui examen sunt împărțite. Unii îl consideră un prim pas esențial în diagnosticarea timpurie a tumorilor mamare, un pas ce poate salva vieți. Alții, dimpotriva, au tendința de a nu da importanță acestui gen de examinări.

Cu toate acestea, potrivit Johns Hopkins Medical Center, 40% din cazurile de cancer mamar diagnosticate sunt detectate de femei care își fac astfel de controale și care au identificat singure apariția unui nodul.

În ciuda faptului că examenul de specialitate poate diagnostica tumorile maligne chiar înainte ca pacienta să sesizeze vreo modificare morfologică, aceste controale individuale își au rolul lor, mai ales în contextul în care multe femei încă nu sunt obișnuite să își facă un control medical anual. (1, 2)

Anatomia sânului

Pentru ca un astfel de examen să aibă eficiență maximă este important ca fiecare femeie să se familiarizeze cu anatomia și fiziologia sânului.

Sânul este constituit din glande responsabile cu producția laptelui. Glandele sunt organizate în unități numite lobuli și interconectate printr-o serie de canale cunoscute sub denumirea de ducte. Aceste ducte se unesc la extremitatea sânului într-o cale de drenaj, la capătul căreia se află mamelonul.
Suportul întregii structuri este asigurat de o combinație de țesut adipos și fibro-elastic, ce determină forma caracteristică a sânului.

Sânii sunt situați chiar deasupra mușchiului pectoral, care, la rândul său, se sprijină pe cutia toracică. În linii generale, limitele sânilor sunt date de:

• Claviculă, în partea superioară
• Șanț inframamar, în partea inferioară, la baza sânului (linia sutienului)
• Stern, în zona mediană
• Axilă, în lateral

Fiecare sân conține și o rețea de țesut limfatic, din care aproximativ 90% este drenată către un grup de noduli limfatici situați ipsilateral față de axilă. Restul de 10% este drenată către nodulii toracici, aflați imediat sub stern, și care nu pot fi analizați la un examen de palpare.

Aceste căi de drenaj al limfei sunt foarte importante în diagnosticarea cancerului. Odată ce s-a format o tumoare canceroasă în interiorul țesutului mamar, unul din primele locuri în care se va răspândi îl reprezintă chiar ganglionii limfatici.
Umflarea sau întărirea acestora este, așadar, un semn destul de comun și ușor de identificat. (3)

De ce este necesară autopalparea

Femeile care își palpează singure sânii în mod frecvent se familiarizează mult mai ușor cu forma, mărimea și textura ”normale” ale acestor organe. Ideea de normalitate diferă nu doar de la o femeie la alta, ci și de la o perioadă a lunii la alta.

Unele femei au sânii mai moi, altele mai fermi. Unele au sani fibrosi sau fibrochistic,i fără a necesita intervenții, din moment ce formațiunile sunt nedureroase și natura lor este cunoscută. Toate aceste particularități pot fi considerate normale pentru unele paciente și pot reprezenta un motiv de investigații pentru altele.

Numai prin însușirea obiceiului de autoexaminare a sânilor, femeile își pot forma o părere cât de cât obiectivă despre natura presupuselor anomalii pe care le pot descoperi accidental. Apariția unui nodul poate fi un motiv de anxietate, iar examinarea periodică se va dovedi extrem de utilă în astfel de situații.

Autopalparea ajută la identificarea unor modificări de structură a sânilor înainte ca acestea să devină un motiv serios de îngrijorare.

Detectarea timpurie a unor anomalii nu este doar eficientă în tratarea în timp util și cu consecințe minime a unor tumori, ci chiar poate să salveze viața acelei persoane care le descoperă.

Examinarea sânilor face parte dintr-o rutină care ne permite să acționăm proactiv vizavi de sănătatea noastră.
Nu în ultimul rând, femeile care acordă atenție acestui aspect sunt, de regulă, mult mai liniștite și știu când este cazul să solicite un examen medical de specialitate.

Acest ultim aspect nu ar trebui să sugereze faptul că femeile pot decide singure dacă descoperirea unui nodul cât de mic trebuie investigată sau nu, ci doar că acestea pot fi mult mai sigure pe ele.

Pentru orice masă suspectă care nu se diminuează după prima jumătate a ciclului menstrual, care nu mai dispare sau căreia îi crește volumul într-un ritm vizibil ar trebui să se solicite un consult de specialitate. (1, 2, 4)

Când ar trebui făcută autopalparea sânilor

Înainte de toate, trebuie specificat faptul că, din cauza modificărilor hormonale asociate ciclului menstrual și care determină modificări de structură ale sânilor, autopalparea se face doar într-o anumită perioadă a lunii.

Momentul ideal îl reprezintă a zecea zi a ciclului menstrual, când sânii ar trebui să fie mult mai puțin sensibili sau tensionați și să prezinte o nodularitate redusă.

Femeile aflate la menopauză își pot alege pur și simplu o anumită zi a lunii în care să își facă acest control și pe care să o respecte.

În ceea ce privește adolescentele și femeile care au mai puțin de 20 de ani, pentru ele această examinare nu este tocmai necesară și nici recomandată, din două motive esențiale:

În primul rând, tumorile canceroase mamare sunt extrem de rare la această vârstă. În cazul în care un medic are motive de suspiciune legate de sănătatea lor, poate efectua chiar el examenul și poate solicita o prezentare periodică pentru control.

În al doilea rând, aceasta este una dintre perioadele cu cele mai multe transformări ale sânilor, aflați în continuă creștere și dezvoltare.

Ceea ce este considerat „normal” se poate schimba într-un termen foarte scurt, în funcție de ritmul de dezvoltare al corpului și modul în care se reglează ciclul menstrual. (5, 6)

Palparea sânilor și a axilei

Scopul acestui examen este de a verifica sânii  în mod sistematic, astfel încât să fie palpat întregul țesut. Acuratețea rezultatelor depinde de utilizarea unui interval de timp adecvat, dar și de utilizarea metodelor corespunzătoare.

Timpul de care are nevoie fiecare femeie variază în funcție de mărimea sânilor – cu cât sunt mai mari, cu atât ar trebui să dureze mai mult autopalparea.

Tehnica generală de palpare include patru pași principali:

• Se unesc degetele arătător, mijlociu și inelar de la mâna cu care se va efectua palparea și se va lucra cu vârful degetelor
• Se aplică o mișcare circulară de presiune, prin apăsare în jos
• Se sporește intensitatea presiunii, apăsând până la nivelul peretelui toracic retromamar (coastele) – presiunea trebuie aplicată treptat, astfel încât să se identifice trei nivele: superficial, mediu și adânc
• Nu trebuie neglijate nici areola mamară și nici mamelonul

Ce anume trebuie urmărit în autopalparea sânilor?

În mod normal, sânii au deja o consistență nodulară, dată de combinația de lobi, ducte și țesut conjunctiv. Autopalparea se face cu scopul de a identifica potențialele tumori canceroase, iar majoritatea nodulilor sau neregularităților de structură a sânilor descoperite sunt de natură benignă (necanceroasă) .

Prin urmare, masele care ar trebui să atragă atenția prezintă următoarele particularități:

• Se simt diferit față de restul țesutului mamar sau masa dominantă
• Prezintă fermitate la atingere
• Au margini neregulate sau greu de definit
• Sunt fixate de țesutul adiacent
• Își modifică mărimea în timp, în sensul că se măresc constant, nu fluctuează

Întrucât odată cu înaintarea în vârstă, mare parte din țesutul conjunctiv al sânilor este înlocuit cu țesut adipos:

• La femeile mai tinere identificarea anomaliilor este mai dificilă atât la palpare, cât și la analizele imagistice
• La femeile mai în vârstă astfel de noduli sunt sesizați mult mai ușor.
  

Trei metode de examinare sistematică a sânilor:

Metoda 1 – Mișcările verticale

Această metodă presupune împărțirea imaginară a sânului pe mai multe dungi verticale, fiecare urmând să fie palpată individual, cu mișcări verticale și orizontale doar pentru avansarea în lateral.

• Se începe din zona claviculei adiacentă axilei.
• Vârfurile celor trei degete unite trebuie să alunece de sus, de la claviculă în jos, până sub sân.
• După aceea se efectuează o scurtă deplasarea în lateral, pentru a continua, de această dată de jos în sus, cu cea de-a doua bandă imaginară.
• În partea de sus se trece din nou ușor median și apoi se coboară până sub sân.
• Mișcările se repetă după acest tipar până când este evaluat întregul sân.
• Nu în ultimul rând, nu trebuie ignorată porțiunea de sân care se întinde din lateral către axilă!
  

Metoda 2 - Mișcările radiale

Această metodă presupune împărțirea imaginară a sânului în dungi radiale. Ne putem imagina sânul ca pe un cerc, al cărui centru este chiar mamelonul, și din centrul căruia pornesc dungi către exterior.

• Se începe de la mamelon, cu vârfurile celor trei degete unite, și se înaintează către periferia sânului, având grijă să urmăm aceeași dungă imaginară.
• O dată ajunse la extremitatea sânului, degetele revin la mamelon și repornesc către exterior pe următoarea dungă radială imaginară.
• Mișcările se repetă până când este controlat întregul sân, având grijă ca în zona laterală să înaintăm până sub axilă.
  

Metoda 3 – Mișcările circulare

Această metodă presupune parcurgerea circulară a sânului, începând de la mamelon și continunând pe tiparul unei spirale până ajungem la periferia sânului. Din acel punct trebuie continuat ușor până sub axilă, pentru a acoperi și lateralul sânului. (3)

Autopalparea ar trebui să înceapă din poziția în picioare, cu umerii drepți și mâinile în șolduri. Se urmărește aspectul general al sânilor. În mod normal ar trebui ca sânii să aibă mărimea, forma și culoarea obișnuite, fără nicio umflătură sau distorsiune vizibilă și fără niciun fel de secreție a mameloanelor.

Se ridică apoi mâinile în poziție verticală, urmărindu-se aceleași aspecte menționate anterior.

După aceea se trece la poziția orizontală. Pentru sânul drept se ține mâna dreaptă sub cap, iar palparea se face cu vârfurile degetelor de la mâna stângă, în timp ce pentru sânul stâng se procedează invers. Se poate aplica oricare dintre cele trei metode de palpare descrise anterior, singura condiție fiind aceea ca sânul să fie examinat în întregime, inclusiv în zona laterală, ce se extinde către axilă.

Alternativ, se poate încerca și autopalparea la duș, unde aplicarea unui săpun face pielea și mai sensibilă la atingere, permițând sesizarea mai ușoară a eventualelor nereguli. (7)

Autopalparea axilei

Autopalparea sânilor ar trebui însoțită și de autopalparea axilei. Această regiune este la fel de importantă ca și sânii tocmai pentru că ganglionii limfatici situați aici dau primele semne ale existenței unei tumori potențial canceroase atunci când încep să își mărească volumul sau să devină dureroși.

Examinarea axilei se face după cum urmează:

• Mâna se ține pe lângă corp, ușor distanțată la aproximativ 20-30 cm de corp.
• Vârfurile unite ale celor trei degete de la mâna opusă se introduc ușor la subraț.
• Cu podul palmei se împinge ușor către torace. Se încearcă identificarea oricăror umflături sau noduli anormali și, atunci când se găsesc, prinderea lor între degete, pentru o imagine mai clară asupra formei și conturului.

Cele mai multe femei nu au noduli limfatici axilari. În cazul în care se identifică totuși una sau mai multe mase discrete, trebuie identificate fermitatea, mărimea și gradul de mobilitate.
La fel ca și la sâni, nodulii maligni sunt caracterizați, de regulă, prin fermitate, volum crescut și aderența la țesut.

Identificarea oricărei anomalii la nivelul axilei nu trebuie însă asociată imediat cu un factor de risc major. Există cazuri în care astfel de noduli axilari sunt rezultatul unei infecții din organism sau al unei boli sistemice.

Alte aspecte de urmărit

Autoexaminarea sânilor nu ar trebui să se refere exclusiv la palparea țesutului mamar. Alte aspecte de urmărit cu ocazia acestui examen sunt:

• Existența unor secreții mamelonare – cele mai multe astfel de secreții, mai ales atunci când nu conțin sânge, sunt asociate cu anomalii benigne.
• Modificarea aspectului pielii – încrețiturile sau aspectul de coajă de portocală pot sugera existența unei mase care distorsionează pielea. Acestea trebuie adresate unui medic pentru examinări amănunțite.
• Retracția mamelonului – acest fenomen este asociat cu dezvoltarea unei mase chiar dedesubtul mamelonului și de asemenea necesită investigații detaliate. Totuși, unele femei prezintă această condiție în mod firesc, fără a avea nicio problemă de sănătate – simptomul ar trebui să alarmeze așadar doar în cazul în care mamelonul nu a mai avut acea poziție nefirească până atunci.
• Pielea roșie, însoțită de senzație de căldură la atingere și / sau dureri puternice – acestea sunt, de regulă, semne ale unei infecții a sânului. În cazuri foarte rare pot fi asociate și cu o formă de cancer mamar, motiv pentru care necesită atenția unui medic.
• Senzația de mâncărime și exfolierea pielii – acestea pot indica o infecție bacteriană sau fungică. În cazul în care simptomele se manifestă doar la nivelul mamelonului, poate fi un semn al bolii Paget a sanilor, o formă rară de cancer care afectează mamelonul.

Oricare din simptomele descrise anterior necesită investigații de specialitate.

Medicul senolog va efectua la rândul său un examen fizic, va stabili un istoric al pacientei și factorii de risc, solicitând în final o serie de analize imagistice (mamografie, ecografie) și, dacă este cazul, o biopsie a masei suspecte. (3, 8)

Sindromul premenstrual și sensibilitatea sânilor

Așa cum am indicat deja, autopalparea nu se recomandă în orice moment al ciclului menstrual. Fluctuațiile morfologice ale sânului sunt determinate de evoluția hormonală, iar sindromul premenstrual caracterizează un moment mai delicat pentru examinarea sânilor.

Sensibilitatea și durerea experimentate la nivelul sânilor din cauza sindromului premenstrual variază de la ușoare la severe. Ele pot debuta cu puțin timp înainte de menstră și se ameliorează imediat după sau chiar în timpul acesteia.

În tot acest timp, țesutul mamar poate deveni mai dens și mai nodular la palpare. Producția de estrogen se identifică treptat, astfel încât înainte de menstruație va determina mărirea semnificativă a lobilor mamari, iar în timpul menstruației poate cauza chiar și mărirea ductelor (canalele prin care circulă laptele) .

Femeile cu sâni fibrochistici vor resimți și mai acut aceste schimbări care, la rândul lor, sunt puse tot pe seama hormonilor, în contexul în care problema se diminuează o dată cu trecerea la menopauză.

Ajustarea dietei pentru reducerea aportului de grăsimi, cafeină și sare cu 1-2 săptămâni înainte de menstră respectiv urmarea unui program zilnic de exerciții fizice pot contribui la ameliorarea acestor neplăceri ale sindromului premenstrual.

În cazul simptomelor mai severe, medicul poate prescrie administrarea de diuretice sau anticoncepționale. (9)