Burnout-ul la aparținătorii persoanelor cu cancer

Dacă aveți în grijă un membru al familiei care se confruntă cu cancerul, probabil că știți foarte multe despre boala sa și tratamentul pe care îl urmează și sesizați destul de repede eventualele modificări care apar în starea sa de sănătate. Aveți însă aceeași grijă și de dvs?

Stresul este unul dintre efectele negative cu care aparținătorii persoanelor cu cancer se confruntă, iar atunci când acesta devine cronic (se prelungește pe o perioadă lungă de timp), iar persoanele se simt copleșite și depășite de situație, se pot confrunta cu un alt efect, mult mai puternic - burnout-ul. Acesta este o formă severă de epuizare, cu manifestări și efecte pe plan fizic și psihic.

Când și de ce apare burnout-ul la aparținătorii persoanelor cu cancer?

În literatura de specialitate, referirile la burnout au fost, în majoritatea cazurilor, legate de locul de muncă, mai exact epuizarea profesională care apare atunci când persoana se confruntă în mod repetat cu condiții și cerințe mult prea ridicate de muncă, cărora nu le poate face față. Însă burnout-ul apare și în oncologie, în cazul aparținătorilor persoanelor cu cancer. (1)

Stresul apare atunci când volumul responsabilităților privind îngrijirea persoanei bolnave depășește cu mult resursele aparținătorului (timp, energie etc). Permanentizarea și intensificarea stresului până la burnout sunt influențate de o serie de aspecte legate de boală și necesitățile de îngrijire:

• teama și nesiguranța provocate de cancer, de tratamentul urmat și de șansele de vindecare;
• preluarea tuturor activităților legate de îngrijire (fără a solicita ajutor), care copleșesc persoana, lăsându-i mult prea puțin timp pentru sine;
• costurile financiare ale tratamentului, la care se poate adăuga scurtarea normei de lucru a aparținătorului sau necesitatea de a schimba serviciul pentru a îngriji bolnavul;
• schimbarea rolurilor poate fi o sursă de neliniște și tensiune, dacă, de exemplu, persoana bolnavă era cea care lua deciziile și susținea familia, iar acum aparținătorul (partenerul, copilul) trebuie să substituie acest rol;
• sentimentele de culpabilitate (față de persoana bolnavă, pentru că simte că nu face suficient pentru ea, pentru ceilalți membri ai familiei, pentru că simte că îi neglijează etc.). (2), (3)

Care sunt semnele burnout-ului?

Manifestarea burnout-ului poate diferi de la o persoană la alta. De asemenea, simptomele burnout-ului pot fi foarte asemănătoare cu ale depresiei. În general principalele simptome sunt următoarele:

• o scădere semnificativă a energiei;
• stare permanentă de oboseală, chiar și după o pauză sau după ce persoana se odihnește;
• scăderea (dispariția) satisfacției pe care activitățile de îngrijire a bolnavului le ofereau înainte persoanei;
• sentimente de neajutorare, lipsa speranței, senzația că orice ar face nu e suficient sau că totul este pe umerii ei;
• neglijarea propriilor nevoi, fie din cauză că persoana e prea ocupată cu îngrijirea bolnavului, fie că a ajuns la stadiul în care nu îi mai pasă;
• iritabilitate, pierderea răbdării față de bolnav;
• tristețe, mâhnire, stări de deprimare;
• învinovățirea persoanei bolnave pentru situația prezentă;
• tulburări ale somnului;
• dureri musculare, dureri de cap;
• pierdere sau luare în greutate. (4), (5)

 

Ce se poate face în privința burnout-ului?

Reducerea stresului și îngrjirea propriei sănătăți sunt esențiale pentru a preveni burnout-ul, dar și pentru a-l gestiona, odată ce s-a instalat. Rețineți, însă, că de obicei, manifestările epuizării sunt graduale și devin tot mai severe pe măsură ce sursele de stres continuă să producă efecte. De aceea, se poate interveni înainte ca burnout-ul să apară.

• Acordați atenție sănătății, alimentați-vă bine, odihniți-vă suficient, faceți mișcare, ieșiți în fiecare zi din casă, chiar și pentru o scurtă plimbare, care să vă ajute să vă detașați. Ca să puteți avea grijă de persoana dragă este important să aveți o stare bună de sănătate.
• Evitați să vă ocupați singuri de toate sarcinile și responsabilitățile privind îngrijirea. Solicitați ajutorul celorlalți membri ai familiei sau prietenilor apropiați, cărora este important să le spuneți ce nevoi aveți, pentru că deși unii și-ar dori să vă ajute, e posibil să nu știe cum să o facă.
• Nu neglijați celelalte planuri și activități din viața dvs., lăsând îngrijirea să devină unica preocupare, nu renunțați la hobby-uri, la relațiile personale și la activitățile care vă fac plăcere. Contactele sociale, în special prietenii apropiați, sunt o sursă importantă de sprijin emoțional pe care vă puteți baza.
• Permiteți-vă să luați pauze și să vă odihniți, fără să le considerați un lux sau să vă simțiți vinovați.
• Vorbiți despre ceea ce simțiți legat de perioada prin ce treceți cu cineva apropiat sau notați aceste gânduri și emoții într-un jurnal.
• Dacă se organizează în orașul în care locuiți, grupurile de suport pentru aparținătorii persoanelor cu cancer vă oferă ocazia să întâlniți și să împărtășiți experiențe cu persoane care trec prin situații apropiate. Grupurile de suport online sunt o alternativă mult mai la îndemână, putând să vă înscrieți și în grupuri din străinătate.
• Nu în ultimul rând, consultarea unui psihoterapeut vă poate ajuta să treceți mai ușor peste această etapă dificilă. (4), (5)