Viroterapia oncolitică - tratamentul cancerului cu ajutorul virușilor

Virusul Seneca Valley este un virus oncolitic care ar putea reprezenta o nouă reușită în tratamentul cancerului. (1)

Este primul membru al unui nou gen numit „Senecavirus”, din familia Picornaviridae ce include alte picornavirusuri porcine cu similarități în ceea ce privește secvența și proprietățile biochimice față de virusul Seneca Valley.

Are un genom de tip ARN de 7310 baze ce codifică patru proteine capside și șapte structuri non-proteice. Acest virus nu infectează oamenii, dar se propagă în celulele tumorale dovedind proprietăți neuroendocrine. Această proprietate a fost exploatată pentru dezvoltarea virusului oncolitic împotriva cancerului bronhopulmonar cu celule mici.

Este un protomer compus din 4 subunități VP1, VP2, VP3 și VP4 de 265, 286, 241 lungime și 74 reziduuri. Virusul Seneca Valley este similar cardiovirusurilor. (2)

Pentru mai multe tipuri de picornavirusuri în timpul infecției sunt produse două tipuri de particule: particule native goale (procapside) și virioni plini. Cele două populații sunt diferențiate prin analiza la microscopul electronic și pot fi purificate prin diverse metode de ultracentrifugare. În cele mai multe cazuri, cele două forme ale capsidei au forme identice în ceea ce privește porțiunea externă și împart aceleași proprietăți antigenice. În ciuda lipsei de ARN intern, procapsidele au aceeași compoziție proteică ca și virionii nativi. (3)

Pentru analiza comportamentului virusului s-au folosit imagini preluate prin microscopie crio-electronică a sute de particule și analiza structurii lor la rezoluție înaltă. Înțelegerea structurii acestor celule este cheia pentru a crea un virus distrugător ale celulelor tumorale pentru a fi implentat în schemele terapeutice.

Virusul Seneca Valley este deosebit pentru că are drept țintă un anumit receptor din celulele tumorale. Acest receptor se numește receptorul toxinei 1 (ANTXR1) și este prezent doar la nivelul țesutului tumoral. Verișorul lui, ANTRX2, apare doar în țesuturile sănătoase.

Acest virus se leagă de receptorul de la nivelul tumorii, dar nu și la nivelul țesutului sănătos. Comportamentul său îl face viabil pentru tratarea mai multor tipuri de cancere, prezența receptorului ANTRX1 existând în proporție de 60% în tumorile maligne.
A fost folosit în studii clinice pentru tumorile solide la copii și în cancerul bronhopulmonar cu celule mici. Virusul a demonstrat niște calități în lupta cu celulele tumorale în ambele tipuri de cancer. Sistemul imun este programat să lupte împotriva virusurilor și le distruge în aproximativ trei săptămâni. (1)

Una dintre caracteristicile picornavirusurilor este recombinarea ce ajută un virus să se adapteze la un mediu nou și să scape de sistemul imun al gazdei.

Recombinarea genetică este considerată drept mecanismul principal prin care picornavisurile evoluează și este o proprietate tipică acestei familii. (4)

Picornavirusurile relavante pentru bolile umane sunt:

• rinovirusurile (răceala comună)
• cardiovirusurile (miocardita)
• hepatovirusurile (hepatita)
• enterovirusuri (diaree, meningita)

Virusul Seneca Valley este un virus autoreplicativ care intră rapid în celulele tumorale și s-a demonstrat a avea citotoxicitate în tumorile ce prezintă caracteristici neuroendocrine precum sinaptofizina, cromogranina A, enolaza specific-neuronală. Tumorile cu asemenea caracteristici, susceptibile la virusul Seneca Valley sunt:

• neuroblastomul
• rabdomiosarcomul
• meduloblastomul
• tumorile Wilms
• glioblastomul
• cancerul pulmonar cu celule mici

Acest virus pare a fi un virus onolitic ideal datorită capacității de penetrare a tumorilor și a replicării rapide, având un genom de tip ARN non-integrat, non-patogen, cu o incidență redusă în prezența lui la oameni și este selectiv pentru tumorile cu proprietăți neuroendocrine.

Concluzii:

Virusul Seneca Valley este primul virus oncolitic testat atât pentru adulți cât și pentru copii în studii clinice de fază I pentru tumorile recurente sau refractare. Administrarea sistemică s-a dovedit a fi sigură și fezabilă atât pentru copii cât și pentru adulți, fără a fi identificată o doză maxim tolerată. (5)