Mielita de iradiere

Mielita de iradiere este o leziune a substanței albe din măduva spinării. Aceasta se produce în urma tratamentului cu radioterapie al unei patologii maligne de vecinătate (din sfera ORL, metastaze vertebrale), și care se manifestă după o perioadă de latență. Este o complicație destul de gravă, a cărei incidență a scăzut în urma perfecționării tehnicii terapeutice în radioterapie, însă nu a dispărut complet. [1]

Deși acest tip de complicație apare destul de rar, trebuie luat în considerare în diagnosticul diferențial, mai ales când știm că pacientul prezintă istoric de radioterapie. [2]

Putem regăsi complicația sub mai multe denumiri:

• Necroză de iradiere
• Mielopatie de iradiere
• Mielopatie acută transientă- apare la un interval de 6-12 luni de la terminarea radioterapiei
• Radionecroză întârziată (sau mielopatie progresivă de iradiere) - apare la un interval de 9-18 luni de la completarea radioterapiei [1], [3]

Manifestări clinice

Motivul pentru care această patologie este una serioasă este din cauza manifestărilor neurologice care apar în urma ei. Printre ele numărăm:

• Parestezii
• Paralizii progresive (în cazurile severe)

Simptomele încep să apară la câteva luni după terminarea tratamentului radioterapic, însă se pot întâlni și în decurs de câțiva ani. [4]

Fiziopatologie

Mai mulți factori sunt implicați în procesul fiziopatologic desfășurat, cauzând simptomatologia resimțită. Aceștia țin de:

• Severitate
• Fracționare
• Transferul de energie

Componentele direct afectate sunt în principal:

• Endoteliul vascular (leziunea dată de radiații determină o permeabilitate crescută care se soldează cu exsudat venos)
• Celulele gliale [1]

Diagnostic

Mielita de iradiere este considerată a fi un diagnostic de excludere din cauza incidenței atât de scăzute. Totuși, sunt anumite criterii la care trebuie acordată atenție, care pot confirma diagnosticul.

• Afectarea se află în zona iradiată
• Absența metastazelor
• Absența altor leziuni ale măduvei spinării în locul respectiv
• Simptome care se corelează cu segmentului afectat
• Debutul simptomelor după o perioadă de latență (minimum 6 luni)

Examen paraclinic (RMN)

Examenul RMN este unul sensibil pentru identificarea mielitei de iradiere (mai specific decât CT-ul). Se poate utiliza pentru a confirma leziunea în cadrul diagnosticului diferențial. Se consideră că zona centrală este cea mai afectată.

Astfel, putem identifica:

• Intensitate intramedulară (nivel T2)
• Hipersemnal marginal sau heterogen-după contrast (nivel T1)
• Edem al măduvei spinării (afectarea vasculară)
• Expansiune a măduvei spinării
• Hemoragii (cazuri severe) [1]

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al mielitei de iradiere se face cu:

• Metastaze ale măduvei spinării
• Contuzii spinale
• Leziuni de demielinizare [1]

Tratament

Din cauza tipului de injurie (care este ireversibilă), tratamentul nu poate fi decât suportiv, cu scopul ameliorării calității vieții.

Exemple de tratamente încercate sunt:

• Corticosteroizi (cei mai folosiți)
• Warfarină
• Imunoglobuline
• Oxigen hiperbaric
• Plasmafereză
• Bevacizumab
• Pentoxifilină
• Vitamina E

Sunt pacienți care au răspuns pozitiv la aceste tratamente experimentale și au indicat o ameliorare a simptomatologiei (sau chiar recuperare). Acest fapt se datorează cel mai probabil resorbirii edemului cu reducerea inflamației locale (dat fiind că produceau expansiune) sau posibile remielinizări și revascularizări. [1], [2]