Fotoprotectia si riscul de cancer de piele

Incurajarea fotoprotectiei este strategia principala de preventie folosita de catre medicii dermatologi.

Chiar daca ideal ar fi ca expunerea la soare sa fie cu totul evitata, ocupatiile  ocupatiile si stilul de viata in mediul inconjurator fac acest lucru imposibil pentru multi indivizi.

Folosirea regulata a cremelor cu ecran solar reprezinta un compromis practic in acest caz. Ecranele solare previn formarea carcinoamelor scuamoase celulare.

Radiatia UV  (UVA si UVB) este un carcinogen cunoscut.  Radiatiile UVB au fost considerate anterior agentul cauzativ principal al tuturor cancerelor de piele, prin distrugere directa a ADN-ului, astfel ca primele creme cu protectie solara au fost dezvoltate pentru a bloca UVB, cu un efect mic sau absent fata de UVA.

Studiile recente sugereaza insa ca radiatiile UVA joaca un rol  activ in dezvoltarea melanomului, nu prin distrugerea ADN , ci prin stresul oxidativ, generarea de radicali liberi de oxigen si prin degradarea vitaminei D.

Cantitatea mare de UVA , fata de UVB,  eliberata de solarele artificiale si lampi, prin comparatie cu lumina naturala poate contribui la un risc ridicat de melanom.

Folosirea regulata a cremelor cu SPF s-a dovedit a reduce keratozele solare, elastoza solara si carcinoamele scuamoase. De asemenea, astfel pot fi prevenite dermatozele fotoinduse sau fotoagravate si fotosensibilizarea medicamentoasa, prin folosirea de ecrane solare, mai ales cu produse care ofera un blocaj mai bun fata de razele UVA.

Preventia cancerelor de piele necesita, pe langa fotoprotectie, si monitorizarea regulata a pielii, pentru a depista leziunile suspecte.
Pacientii trebuie incurajati sa-si examineze toate regiunile cutanate, incluzindu-le cele interdigitale si genitale, pentru a descoperi la timp maculele neobisnuite, papulele si nodulii.

Vizitele frecvente la medic sunt recomandate pacientilor cu factor de risc pentru cancerul de piele si pentru cei cu leziuni de fotoexpunere evidente.

Cremele cu protectie SPF

Factorul de protectie solara (SPF) este definit ca doza de radiatii UV necesara pentru a produce o doza minima de eritem MED pe pielea protejata, dupa aplicarea a 2mg /cm2 de produs.

Un produs rezistent la apa mentine nivelul SPF dupa 40 de minute de imersie in apa, in timp ce un produs foarte rezistent la apa mentine nivelul SPF dupa 80 de minute de imersie in apa.

O crema de protectie cu ecran solar larg protejeaza impotriva UVB si UVA.

Ecranele solare au fost impartite, pe baza mecanismului lor de actiune, in absorbanti chimici si blocanti fizici.

Ecranele solare chimice sunt in general compusi aromatici conjugati cu o grupare carbonil. Aceste chimicale absorb razele UV de inalta intensitate.

Blocantii fizici reflecta sau blocheaza radiatiile UV.

Cercetarile recente indica faptul ca noile forme micronizate ale blocantilor fizici pot deasemeni functiona prin absorbtie. Uneori denumite ecrane solare nonchimice, acestea pot fi folosite mai bine sub forma particulata anorganica.

Componentele active din cremele cu SPF

• PABA 9acid paraminobenzoic sau padimate - unul din primele ecrane solare chimice disponibil la scara larga;  Padimate este cel mai activ absorbant UVB; totusi, limitarea folosirii sale a condus la incorporarea unor mixuri de ingredient active intr-un singur produs, pentru a atinge SPF-ul dorit
• octinoxate - a inlocuit in mare parte derivatii PABA drept urmatorul absorbant UVB potent; este cel mai folosit ingredient
• octisalate -  este folosit pentru a creste protectia UVB in creme
• octocrylene - poate fi folosit alaturi de alti UV absorbanti pentru a atinge SPF ridicat
• ensulizone - cele mai multe ingrediente chimice din ecranele solare sunt uleiuri solubile in faza uleioasa a emulsiilor, determinind  parte formula grasa, inestetica a multor dintre aceste produse; ensulizole este solubil in apa si folosit in produse formulate pentru a fi mai usoare pe piele; este un filtru UVB selectiv, permitind transmiterea UVA.
• oxibenzona - este mai ales un absorbant UVB, dar si UVA 2, poate fi considerata un filtru de spectru larg
• meradimate - slab filtru UVB si absoarbe mai ales UVA, este mai putin eficient si folosit
• avobenzona - frecvent denumita parsol este un filtru UVA bun folosit in Europa in ultimul deceniu, poate deveni instabil si participa la degradarea celorlalte ingrediente chimice
• ecamsule (mexoryl SX) protejeaza fata de UVA si este disponibil doar in ecrane solare sub denumirea de Antihelios; este solubil in apa, fotoinstabil, iar combinata cu octocrylene, isi potentiaza activitatea
• oxidul de titaniu - este un filtru fizic, agentul ideal fiind inert, sigur, absorband sau reflectind intreg spectrul UV, este clasificat drept un agent de spectru larg
• oxidul de zinc - ofera o protective UVA mai buna si albeste pielea mai putin.

Nivelul SPF

Un SPF de 15 asigura o protecte UVB completa la persoanele sanatoase.

Cremele cu SPF 15 filtreaza 93% din UVB, in timp ce cele cu SPF 30, pana in 97%. Diferenta de 4% pare sa nu fie semnificativa pentru multi indivizi.

Tehnica de aplicare a produsului poate altera calitatea SPF-ului. Standardul de aplicare este de 2 mg / cm2.

Cateva studii arata ca in conditiile reale de viata, grosimea aplicarii este de 0. 5-1. 0 mg/cm2, diminuand SPF-ul eficient al produsului.
Eritemul (inrosirea pielii), masuratoarea cheie a eficacitatii SPF-ului , este de baza.

O comparatie intre folosirea unei creme cu SPF15, fata de una cu SPF30, a rata leziuni subclinice (formare de arsuri solare) in prima faza fara eritem vizibil. In aceste situatii, produsul cu SPF 30 determina o protectie semnificativ mai mare.

Protectia UVA

Desi cremele protejeaza excelent fata de UVB, sunt deficitare in cazul UVA.

Luand in considerare diversitatea de produse cu SPF ridicate care permit petrecerea unui timp mai indelungat la soare, fara aparitia arsurilor, s-au pus probleme in prinvinta protectiei UVA asigurate de aceste produse.

Capcana este de data de faptul ca majoritatea persoanelor se bazeaza pe cremele solare ca unica forma de protectie, ajungand sa se expuna la soare in exces, fara sa tina cont de radiatiile UVA.

Daca se doreste protectia fata de UVA, formula trebuie sa contina fie avobenzona, fie un ingredient anorganic particulat.

Fotostabilitatea si toxicitatea

Iritatia, asociata cu senzatia de arsura sau intepaturi,  fara inrosire vizibila, este cea mai comuna acuza fata de ecranele solare.

Aceasta iritatie este mai frecvent observata in zona ochilor.

Dermatita de contact persistenta este mai frecventa si poate fi dificil de diferentiat de o dermatita de contact alergica adevarata, desi alergia adevarata la ingredientele ecranelor solare este rara.

Parfumurile, conservantii si alti excipienti pot determina reactii alergice. Virtual, toate ingredientele pot determina reactii alergice. Indivizii cu conditii eczematoase preexistente au o predispozitie semnificativa la sensibilizare asociata cu afectarea barierei lor cutanate. Cei mai multi pacienti care dezvolta dermatita de contact la ecranele solare sunt cei cu fotodermatite.

Ecranele solare organice, mai ales PABA si derivatii sai au fost subiectul studiilor citologice si fotochimice in vitro care au sugerat ca interactioneaza cu AND-ul dupa iradierea UV putind potenta fotocarcinogeneza. Mai semnificativ, ecranele solare folosite frecvent la oameni s-au dovedit a reduce elastoza solara, keratozele actinice si carcinoamele scuamoase celulare. Datele in vivo par a elimina grijile legate de fotocarcinogeneza la folosirea ecranelor solare chimice.
Ingredientele fizice reprezinta o optiune buna pentru indivizii cu piele sensibila deoarece nu sunt asociate cu iritatiile sau sensibilizarea. Absenta demonstrarii penetrarii dermice, problema ridicata asupra toxicitatii folosirii nanotehnologiei pare nefondata in cazul acestor ingrediente.

Vitamina D

Folosirea regulata a ecranelor solare poate diminua sinteza cutanata a vitaminei D. 

Persoanele in varsta sunt in mod particular succeptibile la consecintele deficitului de vitamina D, incluzind osteopenia si fracturile osoase.
In conditiile folosirii actuale, studiile clinice au aratat ca indivizii sfatuiti sa aplice cu grija cremele solare primesc totusi indeajuns lumina solara pentru a-si mentine nivelele de vitamina D. Sinteza maximala de vitamina D prin expunerea la UV se obtine prin doze relativ mici de UV eritematoase, care pot fi obtinute prin folosirea cremelor.

Nivelul optim de vitamina D inca nu a fost definit. Nivele mari de vitamina D pot fi obtinute prin expunere la soare, dieta si suplimentare. Unii medici recomanda suplimente cu pina la 1000 UI vitamina D, mai ales la persoanele in varsta.

Ghid pentru folosirea ecranelor solare

se recomanda evitarea spray-urilor, din cauza potentialului de inhalare

evitati cremele de protectie ce contin retinil palmitat (o forma a vitaminei A), deoarece pot produce leziuni cutanate
de asemenea, cremele cu oxibenzona sunt contraindicate, din cauza  efectelor de blocada hormonala periferica
cele mai recomandate creme SPF sunt cele cu oxid de zinc si titaniu
cel mai mare SPF pe care poate sa il aiba un produs este 50+
produsul trebuie sa specifice daca protejeaza doar fata de UVB sau si de UVA (SPF si spectru larg)
produsele rezistente la apa trebuie sa specifice cate minute de la contactul cu apa isi mentin protectia
un produs care protejeaza cu adevarat impotriva cancerului de piele este cel care ofera protectie si fata de radiatiile UVA

Fotoprotectia generala

Ecranele solare previn arsurile cauzate de UVB si ofera o protectie mai limitata fata de UVA.

Dependenta de cremele solare poate avea efectul nedorit de a creste expunerea la soare, mai ales pentru indivizii care se ard repede si se bronzeaza putin.

Evitarea soarelui ramine cea mai de sigura forma de protectie solara!

Este importanta organizarea activitatilor in mediul extern inainte de ora 10 si dupa ora 16, evitind expunerea solara in momentele de radiatie maxima.
Este important de stiut ca in zilele innorate,  radiatiile pot penetra pana la pamint pana la 80% din UVR.

Geamurile din sticla absorb cea mai mare parte a radiatiei sub 320 nm, totusi o cantitate considerabila de UVA trece prin sticla.

Hainele pot fi o forma excelenta de protectie!

Protectia scade considerabil cand materialul este ud. Culoarea, grosimea si tipul de fabricare sunt mai putin importante, semnificativa fiind mai degraba desimea materialului.

Palariile sunt cel mai important articol de imbracaminte.
Ecranele solare pot fi aplicate cu 15-30 de minute inainte de expunerea la soare pentru a permite timp suficient de dezvoltare a unui film de protectie. In conditii de expunere continua la UVR, acestea trebuie aplicate la cateva ore.

Cremele SPF reprezinta insa doar o componenta din programul complet de fotoprotectie.

Fotoprotectia sistemica

Fotoprotectia prin compusi endogeni eliberati de produse ingerate a devenit de interes general.

Exista date ale testelor efectuate in vitro, pe animale si subiecti umani demonstrind actiunea suplimentelor alimentare ca fotoprotectori endogeni (de origine interna)

Mecanismele de actiune ale acestor fotoprotectori endogeni sunt:

• cresterea barierei pentru UV: compusi care absorb UV
• protejarea moleculelor celulare prin efectul antioxidant
• repararea leziunilor UV induse
• supresia raspunsurilor celulare-agenti antiinflamatori

Micronutrientele alimentare cuprind antioxidanti eficienti capabili de a elimina prooxidantii lipofilici si hidrofilici sau de a servi drept enzime antioxidante.

Carotenoizii, tocoferolii, flavonoizii si alti polifenoli, precum si vitamina C contribuie la apararea antioxidativa si fotoprotectia endogena.

Nivelul vitaminelor antioxidante in piele variaza in functie de zona cutanata. Nivele ridicate ale carotenoiilor sunt descoperite in pielea fruntii, palme si spate iar nivele scazute in pielea miinilor.

Mutatiile ADN-ului mitocondrial se acumuleaza in timpul imbatrinirii si pot fi detectate la nivele ridicate in pielea imbatrinita prematur dupa expunerea prelungita la UV.

Studiile arata ca betacarotenul interactioneaza cu UVA in celule si previne inducerea mutatiilor AND asociate cu fotoimbatrinirea.

Carotenoizii si retinoizii

Carotenoizii sunt pigmenti ai plantelor care au rolul de a proteja planta impotriva luminii excesive.

Carotenoizii majori din organismal uman sunt: betacarotenul, alfacarotenul, licopenul, fitoenul si fitoluenul, precum si luteina, betacriptoxantina si zeaxantina.

Carotenoizii contribuie semnificativ la culoarea normala a pielii umane, mai ales a culorii galben-portocalii.
Consumul excesiv de carotenoizi poate determina coloratia galbena a pielii-carotenodermia.

Pasta de tomate contine cantitati mari de licopen si a fost selectata drept o sursa naturala de carotenoizi. Ingestia a 40g/zi, echivalentul a 16 mg licopen/zi pentru o perioada de 10 saptamini ofera protectie asupra arsurilor solare.

Se recomanda un amestect de carotenoizi format din: betacaroten, luteina si licopen, cate 8 mg fiecare. Adaugarea de seleniu creste potenta produsului.

Retinoizii

Retinoizii, acidul retinoic sau derivatii sai naturali si sintetici sunt larg folositi in tratamentul afectiunilor pielii incluzind: acneea, psoriasis, ihtioza si keratodermatozele.

Folosirea lor drept agenti preventie este limitata datorita efectelor toxice. Retinoidul major in corpul uman este retinolul - vitamina A si acizii sai grasi esterificati.

Vitamina A absoarbe UVB, dar poate fi o tinta directa a UVB si UVA, participand in raspunsul adaptativ la expunerea la soare. Rolul sau in aceasta adaptare la expunerea acuta sau cronica la soare nu este inca inteles.

Tocoferolul si ascorbatul

Vitamina E (cuprinzand cativa tocoferoli si tocotrienoli) si vitamina C sunt prezente in pielea umana. Protectia fata de UV este datorata proprietatilor antioxidante. Toate aceste suplimente administrate singure nu par a da rezultatele dorite, insa in combinatii utile isi ating scopul.

Seleniul

Acest element joaca un rol major in apararea antioxidanta. Studiile efectuate in vitro si pe animale arata efecte antioxidante, antiinflamatoare, protectie a melanocitelor si keratinocitelor cultivate expuse UV. Totusi, nu s-a observant o protectie cutanata in cazul studiilor pe oameni.

Dieta saraca in lipide si bogata in acizi grasi Omega-3

Analizele privind incidenta si multiplicarea tumorala, in cazul dietei bogate in acizi grasi saturati, arata cresterea carcinogenezei, in timp ce o dieta cu acizi Omega-3 a fost protectoare.

Dupa 6 luni de suplimentare cu 10 g pe zi de ulei de peste, eritemul cutanat la expunerea la soare a diminuat.

Prostaglandina E2 si oxidul nitric combinate joaca un rol in eritemul indus de UVB, astfel ameliorarea raspunsului inflamator se datoreaza scaderii nivelului PGE2.