Vaccinul poate îmbunătăți rezultatele tratamentului pentru cancerul de sân

Cancerul de sân HER2-pozitiv, receptor de estrogen negativ (HER2+ER-) reprezintă o formă agresivă a bolii, pentru care terapia neoadjuvantă (tratament administrat înainte de intervenția chirurgicală) este esențială pentru reducerea dimensiunii tumorii și creșterea șanselor de remisie completă. Totuși, răspunsul la tratamentele sistemice variază în funcție de microambientul tumoral, iar tumorile mai puțin infiltrate de celule imunitare tind să răspundă mai slab.
Celulele dendritice (DCs) sunt elemente-cheie ale răspunsului imun, având rolul de a prezenta antigenii tumorali și de a activa celulele T citotoxice. O strategie recentă de imunoterapie implică utilizarea vaccinurilor cu celule dendritice de tip 1 (DC1s) țintite pe HER2, care ar putea stimula recunoașterea antigenică, declanșa inflamația benefică și îmbunătăți răspunsul la terapia neoadjuvantă.

Un studiu pilot a evaluat siguranța, fezabilitatea și efectele imunologice ale vaccinurilor HER2 DC1, administrate înaintea terapiei neoadjuvante standard la pacientele cu cancer de sân în stadiul II-III, HER2+ER-. Studiul a urmărit:

• Eficacitatea terapeutică, măsurată prin rata de răspuns complet patologic (pCR).
• Impactul imunologic, analizând infiltrarea celulelor imunitare în tumori.
• Siguranța administrării, prin monitorizarea evenimentelor adverse.

Metodologie

Între 6 iunie 2018 și 14 februarie 2023, 31 de paciente au fost înscrise și 30 au primit tratament la Moffitt Cancer Center. Studiul a fost organizat în trei brațe de tratament:

• Braț A: Vaccinuri HER2 DC1 administrate prin injecții intranodale (în ganglionii limfatici).
• Braț B: Vaccinuri HER2 DC1 administrate intranodal, cu o frecvență diferită față de Braț A.
• Braț C: Vaccinuri HER2 DC1 administrate atât intratumoral (în tumoră), cât și intranodal.

După vaccinare, pacientele au urmat terapia neoadjuvantă standard, incluzând chimioterapie și terapii țintite pe HER2.

Rezultatele studiului

Rata de răspuns complet patologic (pCR)

• 64,5% dintre paciente (20/30) au obținut pCR, indicând dispariția completă a celulelor canceroase în probele analizate post-terapie.
• Pacientele din Braț C (vaccinare intratumorală + intranodală) au avut infiltrare imunitară crescută, sugerând un posibil avantaj imunologic.

Supraviețuirea și recidivele

• După o medie de 32,8 luni de urmărire, 93,3% dintre paciente erau în viață și fără boală.
• Două paciente din Braț C au dezvoltat metastaze cerebrale, ducând la deces, deși au avut răspuns complet patologic inițial.

Date privind siguranța

• Majoritatea reacțiilor adverse au fost asociate chimioterapiei, iar cele legate direct de vaccin au fost ușoare (reacții la locul injectării, febră, frisoane).
• Nu s-au înregistrat decese cauzate de tratament.
• Patru evenimente adverse severe (grad 4) au inclus embolie pulmonară, colită, apendicită perforată și neutropenie febrilă.

Impactul imunologic

• Activarea celulelor T specifice HER2 a fost măsurată prin testul ELISPOT (care evidențiază celulele T ce secretă interferon-gamma).
• Brațele A și B au avut o creștere a activării celulelor T după vaccinare, urmată de o scădere în timpul chimioterapiei și un nou val de activare post-tratament.
• Brațul C a avut o scădere inițială a celulelor T circulante, sugerând că acestea au migrat spre tumora primară, fapt confirmat prin creșterea infiltrației imunitare în țesuturile tumorale.

Infiltrarea celulelor imunitare în tumori

• Analiza imunofluorescenței multiple (mIF) a arătat o creștere semnificativă a celulelor T CD8+, NKT și celulelor care secretă interferon-gamma în tumorile pacientelor din Braț C.
• Pacientele care au obținut pCR au avut, în medie, mai multe celule T CD3+INFγ+ infiltrate decât cele care au rămas cu boală reziduală.

Implicații

Studiul a confirmat că administrarea vaccinului HER2 DC1 este sigură și fezabilă în combinație cu terapia neoadjuvantă standard. Principalele concluzii includ:

• Infiltrarea crescută a limfocitelor T după vaccinare sugerează o reactivare a răspunsului imun împotriva tumorii.
• Vaccinarea intratumorală (Braț C) a determinat o mobilizare mai mare a celulelor imunitare către tumoră, comparativ cu injecțiile intranodale.
• Corelația dintre infiltrarea limfocitară și pCR susține ipoteza că un microambient tumoral „inflamat” îmbunătățește răspunsul la terapie.

Aceste rezultate sugerează că vaccinurile cu celule dendritice ar putea crește eficiența terapiei neoadjuvante, însă sunt necesare studii mai ample pentru validarea eficacității.

Perspective pentru viitor

• Studii suplimentare vor analiza utilizarea dozelor mai mari de DC1 și combinarea cu chimioterapii mai puțin agresive, pentru a reduce toxicitatea globală.
• Trialurile clinice de confirmare, precum studiul NATASHA (NCT05325632), vor explora impactul pe termen lung al imunoterapiei cu DC1.
• Se ia în considerare extinderea vaccinurilor DC1 la alte tipuri de cancer, bazându-se pe efectul de reprogramare imună a microambientului tumoral.

Concluzii

Acest studiu pilot demonstrează siguranța și fezabilitatea utilizării vaccinurilor HER2 DC1 în terapia neoadjuvantă a cancerului de sân HER2+ER-. Rezultatele preliminare sugerează că administrarea intratumorală a vaccinului ar putea îmbunătăți infiltrarea limfocitară și răspunsul la tratament. Deși studiul nu a fost conceput pentru a evalua direct eficacitatea terapeutică, datele imunologice susțin continuarea cercetărilor pentru validarea acestui tip de imunoterapie în tratamentul cancerului de sân.