Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 21-05-2026
Un trial de fază III publicat în New England Journal of Medicine demonstrează că plasturii cu estradiol transdermic (tE2) sunt non-inferiori agoniștilor de hormon eliberator de hormoni luteinizanți (LHRH) ca terapie de privare androgenică (ADT) în cancerul de prostată local avansat, cu avantajul evitării efectelor adverse datorate depleției de estrogeni caracteristice agoniștilor LHRH.
Rezumat
- Trial de fază III non-inferioritate, 1.360 pacienți, 75 centre din Marea Britanie, 2007-2022
- Supraviețuire fără metastaze la 3 ani: 87,1% (tE2) vs 85,9% (agoniști LHRH) — non-inferioritate confirmată
- Vârstă mediană: 72 ani; 85% tumoră stadiu T3; 65% noduli N0
- tE2 suprimă testosteronul echivalent cu agoniștii LHRH, fără efecte de depleție estrogenică
Context
Terapia de privare androgenică (ADT) prin agoniști LHRH — standardul de îngrijire în cancerul de prostată local avansat — se asociază cu efecte adverse semnificative datorate depleției estrogenice: osteoporoză, modificări metabolice, tulburări cognitive și simptome vasomotorii. Estradiolul transdermic suprimă testosteronul printr-un mecanism diferit și, spre deosebire de estrogenii orali, nu cauzează complicații tromboembolice datorită evitării metabolismului hepatic de primă trecere.
Metodologie
Pacienți cu cancer de prostată local avansat (M0, N0 sau N+) au fost randomizați la plasturi tE2 (100 μg estradiol/24 ore) sau agoniști LHRH. Criteriu primar de non-inferioritate: supraviețuirea fără metastaze la 3 ani, cu marjă de 4 puncte procentuale (HR țintă 1,31).
Rezultate
Supraviețuirea fără metastaze la 3 ani: 87,1% (tE2) vs 85,9% (agoniști LHRH) — non-inferioritatea a fost demonstrată. Ambele strategii au suprimat testosteronul la niveluri de castrare echivalente. tE2 a demonstrat un profil mai favorabil privind efectele adverse osoase și metabolice tipice depleției estrogenice, deschizând perspectiva utilizării sale ca alternativă la agoniștii LHRH la pacienții cu risc crescut de complicații osoase sau metabolice.
Actualizat la 21-05-2026 | Vizite: 125 | bibliografie
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1
- Riscul psihosocial la copiii cu cancer: 16% dintre pacienți prezintă risc ridicat, cu impact major asupra structurii familiale
