Utilizarea zahărului în terapiile oncologice

Cunoscând faptul că asemenea altor celule din organism, celulele canceroase necesită zahăr, mai exact glucoză pentru creștere și că acestea metabolizează glucoza într-un ritm mult mai accelerat, aceștia au studiat răspunsul celulelor canceroase atunci când interacționează cu un alt tip de zahăr, respectiv galactoza. În mod normal majoritatea celulelor normale pot crește metabolizând galactoza, însă celulele care prezintă oncogena AKT nu pot prelucra galactoza.

Rezultatele studiului au concluzionat că celulele nu își pot adapta metabolismul și se va declanșa procesul de apoptoză.
Aceste rezultate ar putea reprezenta un pas important în dezvoltarea noilor terapii oncologice.

Zheng, unul dintre autorii lucrării a precizat că galactoza are o structură asemănătoare glucozei, dar datorită anumitor particularități structurale aceasta nu poate fi folosită pentru proliferarea celulelor cancerigene. Interacțiunea celulelor cu galactoza presupune un metabolism oxidativ mai puternic, moleculele de oxigen fiind folosite în reacția de convertire a zahărului în energie, comparativ cu metabolismul glicolitic unde energia provine din glucoză.

Rezultatele promițătoare ale acestei lucrări nu sunt echivalente cu descoperirea unui nou tratament oncologic, ci prezintă existența unui defect fundamental în structura celulelor ce posedă gene AKT care poate duce la apoptoză. De asemenea aceste rezultate nu au putut fi folosite pentru celulele care posedă gene MYC, întrucât galactoza nu a dovedit aceleași efecte. Galactoza în sine reprezintă un model pe care autorii îl folosesc sperând să obțină noi tratamente oncologice.

Autorii studiului spun că la două săptămâni după interacțiunea cu galactoza, unele celule cancerigene au reapărut, acest fapt fiind explicat probabil și prin existența unei populații celulare rezistente la galactoză.
Utilizarea acestor tehnici în tratamentul afecțiunilor oncologice se diferențiază de tratamentele clasice prin faptul că sunt țintite pe procesele metabolice celulare.

În ciuda multiplelor efecte benefice, riscul de recurență este prezent, efectul terapiei fiind maxim initial iar apoi urmat de o recurență parțială. Cercetătorii precizează că această formă terapeutică poate fi folosită pentru a reduce dimensiunile tumorale, dar pentru a fi eficientă trebuie aplicate tehnici de chimioterapie și radioterapie, prevenind astfel reapariția celulelor tumorale.

sursa: Science Daily
foto: USC Viterbi