Utilizarea contraceptivelor orale a scăzut numărul deceselor cauzate de cancerul ovarian
Autor: Costin Oana | actualizat la 07-09-2025
Decesele provocate de cancerul ovarian au scăzut semnificativ între 2002 și 2012 și se estimează că numărul lor va continua să scadă până în 2020 în SUA, Uniunea Europeană și într-o proporție mai mică și în Japonia. Principalul motiv este folosirea contraceptivelor orale, care oferă o protecție pe termen lung împotriva cancerului ovarian, dar posibile explicații sunt și scăderea ratei de utilizare a terapiei hormonale de substituție la menopauză și diagnosticul, respectiv tratamentul acestui tip de cancer.
Aceste statistici fac parte dintr-un studiu publicat în jurnalul științific Annals of Oncology, realizat de o echipă de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universității din Milano.
Autorii au utilizat informații de la Organizația Mondială a Sănătății privind decesele cauzate de cancerul ovarian începând din 1970.
S-a observat că în statele Uniunii Europene (cu excepția Ciprului, pentru care nu au fost disponibile informații) rata deceselor a scăzut cu 10% între 2002 și 2012.
În SUA, scăderea a fost și mai mare, de 16%, în Canada de 8%, iar în Japonia (unde numărul deceselor a fost în general mult mai scăzut decât în alte țări) reducerea a fost de 2%. În Australia și Noua Zeelandă scăderea numărului de decese a fost de 12%.
Scăderea nu a fost însă uniformă în unele zone ale lumii. De exemplu, în țările europene au existat variații: scăderea a fost de 0,6% în Ungaria comparativ cu 28% în Ungaria, în timp ce Bulgaria a fost singurul stat în care s-a înregistrat o creștere. O explicație ar putea fi începerea utilizării anticoncepționalelor orale în statele estice mult mai târziu și pe o scară mai redusă decât în cele vestice și nordice.
Cercetătorii adaugă la posibilele explicații și utilizarea mai frecventă a terapiei hormonale de substituție la menopauză în state precum Germania, UK și SUA, care crește riscul de cancer ovarian și mamar.
Aceste informații sugerează impactul pe care tratamentele hormonale îl au asupra mortalității cauzate de cancerul ovarian și constituie un pas înainte în înțelegerea cauzelor ce pot fi prevenite în cazul acestei maladii.
Sursa: Medical News Today
Actualizat la 07-09-2025 | Vizite: 679 | bibliografie
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1