Un studiu genetic asupra cancerului hepatic prezintă o nouă ţintă terapeutică
Medicamentele ce ţintesc gena MAGEA3 ar putea opri proliferarea carcinomului hepatocelular, cea mai frecventă tumoră hepatică şi una dintre primele cauze de deces. Aceasta este concluzia unui studiu care a analizat modificările genetice din carcinomul hepatocelular şi care a apărut în revista PLOS Genetics pe 24 iunie. Anterior au fost descoperite mai multe gene ce stimulează creşterea tumorală, dar totuşi beneficiul terapiilor aprobate este limitat.
În studiul de faţă dr. Augusto Villaneuva şi echipa sa au colectat 44 biopsii tumorale de la 12 pacienţi cu carcinom hepatocelular. S-a utilizat tehnica secvenţierii ARN pentru a descoperi care gene sunt mai exprimate în zonele cu grad mare de transformare tumorală comparativ cu zonele cu grad redus de transformare din cadrul aceleiaşi formaţiuni tumorale.
O familie de gene – antigenele testiculare canceroase (CTAs) a fost supraexprimată recurent în cele mai agresive regiuni tumorale. Aceste CTAs, majoritatea localizate pe cromozomul X, sunt în mod normal exprimate în celulele germinale testiculare. Se bănuieşte că au rol în spermatogeneză şi în protejarea acestor celule faţă de factorii stresori şi apoptoză. CTAs, în mod special gena MAGEA3 sunt asociate cu un prognostic slab.
Când echipa de cercetători a blocat expresia genei MAGEA3 în celule izolate provenite din carcinoame hepatocelulare, acestea nu au mai fost capabile de diviziune şi au dispărut. Când s-a experimentat supraexprimarea genei MAGEA3 în loturi de şoareci predispuşi la a dezvolta carcinom hepatocelular, animalele au decedat mai rapid.
Sunt necesare studii viitoare cu loturi mai mari de pacienţi pentru a confirma descoperirea şi a stabili dacă gena MAGEA3 însăşi sau mecanismele sale de down-regulation ar fi mai eficiente de ţintit prin terapie.
„Studiul nostru a prezentat rolul antigenelor testiculare canceroase, în particular MAGEA3 în progresia cancerului hepatic. Prin el se demonstrează că inhibiţia selectivă a genei MAGEA3 are efecte antitumorale pe modelele experimentale. La modul general, studiul oferă şi dovada necesară pentru a testa inhibiţia MAGEA3 în primele etape ale trialurilor clinice la care participă pacienţi cu tumori hepatice primare. ” adaugă dr. Villanueva.
Actualizat la 30-06-2021 | Vizite: 87 | bibliografie
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1