Studiu descoperă mutații și structuri ADN care conduc la cancerul vezicii urinare
Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 10-10-2024
Un studiu publicat în jurnalul Nature aduce noi perspective asupra originii și evoluției cancerului vezical. Cercetătorii de la Weill Cornell Medicine și New York Genome Center au investigat modul în care mutageneza, atât endogenă cât și exogenă, împreună cu ADN-ul extracromozomial (ecADN), influențează evoluția cancerului urotelial. Enzimele citidină deaminază APOBEC3 sunt responsabile pentru un număr semnificativ de mutații somatice în cancerul urotelial, caracterizate prin substituții de citozină în timină sau guanină.
sursa: News Medical
Obiectivele principale ale studiului
- Sincronizarea și clonalitatea mutagenezei: Determinarea modului în care sincronizarea, clonalitatea și viteza proceselor mutagenice endogene (cum ar fi APOBEC3) și a celor exogene (cum ar fi chimioterapia) modelează evoluția cancerului urotelial.
- Rolul ecADN în evoluția cancerului: Analiza modului în care variațiile structurale complexe, inclusiv ecADN, influențează evoluția cancerului urotelial și rezistența la medicamente.
Metodologie
- Secvențierea întregului genom: A fost efectuată pe 77 de tumori uroteliale de la 50 de pacienți, inclusiv tumori primare și metastatice, precum și probe de uroteliu normal.
- Analiza semnăturilor mutaționale: Au fost studiate semnături de substituții bazice simple (SBS), substituții bazice duble (DBS) și mici inserții și deleții (indel), suprapuse pe hărți filogenetice ale tumorilor.
- Analiza variațiilor structurale: Utilizarea analizei de echilibrare a joncțiunilor (JaBbA) pentru a examina topologia variațiilor structurale complexe și evoluția ecADN.
Rezultate cheie
- Mutageneza indusă de APOBEC3: Semnăturile mutaționale asociate cu APOBEC3 (SBS2, SBS13 și DBS11) au fost predominante în stadiile timpurii ale evoluției tumorale, sugerând un rol major în carcinogeneză.
- Impactul chimioterapiei: Mutațiile induse de chimioterapie (SBS31, SBS35 și DBS5) au fost mai frecvente în stadiile tardive și au prezentat un caracter subclonal.
- Viteza mutațiilor: Chimioterapia a generat rate mai mari de mutații comparativ cu procesele endogene, producând sute de mutații pe lună de expunere.
- Rolul ecADN: S-a descoperit o prevalență ridicată a evenimentelor variațiilor structurale care formează ecADN în cancerul urotelial, implicând amplificări ale oncogenelor precum CCND1 și ERBB2.
- Interacțiunea dintre APOBEC3 și ecADN: Mutațiile induse de APOBEC3 au fost localizate în apropierea joncțiunilor variațiilor structurale care formează ecADN, sugerând că aceste enzime pot facilita biogeneza ecADN.
- Evoluția ecADN sub presiunea terapiei: După tratamentul sistemic, evenimentele variațiilor structurale care formează ecADN au arătat o complexitate și un număr de copii crescut, indicând adaptarea tumorală la terapia aplicată.
- Amplificarea CCND1 și rezistența la terapie: Studiile experimentale au demonstrat că ecADN-ul care amplifică CCND1 conferă un avantaj selectiv celulelor canceroase, conducând la rezistență la chimioterapie.
Concluzii
Studiul subliniază importanța mutagenezei induse de APOBEC3 ca eveniment timpuriu în dezvoltarea cancerului urotelial și rolul crucial al ecADN în evoluția și rezistența la tratament a tumorilor. Interacțiunea complexă dintre procesele mutagenice endogene și exogene și dinamica ecADN contribuie semnificativ la heterogenitatea tumorală și la apariția fenotipurilor rezistente. Aceste descoperiri deschid noi perspective pentru dezvoltarea de strategii terapeutice inovatoare, vizând atât prevenirea carcinogenezei uroteliale, cât și combaterea rezistenței la tratament.sursa: News Medical
Actualizat la 10-10-2024 | Vizite: 79 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1