Studiu de 9 ani susține legătura dintre zahăr și cancer
Autor: Mancaș Mălina | actualizat la 27-10-2025
Legătura dintre cancer și zaharuri a fost intens studiată în ultimii ani, pentru a clarifica mecanismul de la baza acesteia. Un studiu recent finalizat și derulat pe parcursul a 9 ani prezintă procesul prin care celulele canceroase metabolizează zaharurile, mai exact legătura dintre zaharuri, celulele canceroase și agresivitatea cancerului.
Teoria are la bază efectul Warburg: cu toții știm că celulele organismului necesită energie, care este derivată din zaharurile consumate. Celulele canceroase necesită, de asemenea, zaharuri pentru a se dezvolta, dar aportul lor glucozic este mult mai mare decât al celulelor sănătoase, precum și rata la care fermentează glucoza în acid lactic.
Ipoteza stă în faptul că efectul Warburg este cel care definește rata mare de creștere a celulelor canceroase în asociere cu zaharurile, dar mai sunt necesare cercetări în acest sens. S-a încercat și testat ipoteza privării celulelor canceroase de zahăr pentru a le încetini dezvoltarea, dar nu se poate opri alimentarea lor și menținută la normal cea a celulelor sănătoase.
Cercetătorii au utilizat celule de drojdie cu gena din familia „Ras”, o familie de gene prezente în toate celulele animale, inclusiv cele umane. Aceste celule au și un metabolism glucozic activ ridicat, dar nu dețin procesele reglatorii adiționale ale celulelor mamifere care pot masca procesele de bază.
S-a oservat că degradarea zaharurilor este asociată prin intermediarul fructoză 1,6-biofosfat de activarea proteinelor Ras, care stimulează multiplicarea celulelor de drojdie, dar și a celor canceroase.
Rezultatele au arătat că drojdia, care a avut un influx supra-activ de glucoză, a dus la activarea excesivă a proteinelor Ras, lucru care a permis dezvoltarea celulelor la o rată accelerată.
Deși rezultatele nu clarifică și nu identifică exact cauza principală a efectului Warburg, acestea oferă informații extrem de importante și sunt necesare cercetări aprofundate în această direcție.
Rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul Nature Communications.
Sursa: Science Alert
Teoria are la bază efectul Warburg: cu toții știm că celulele organismului necesită energie, care este derivată din zaharurile consumate. Celulele canceroase necesită, de asemenea, zaharuri pentru a se dezvolta, dar aportul lor glucozic este mult mai mare decât al celulelor sănătoase, precum și rata la care fermentează glucoza în acid lactic.
Ipoteza stă în faptul că efectul Warburg este cel care definește rata mare de creștere a celulelor canceroase în asociere cu zaharurile, dar mai sunt necesare cercetări în acest sens. S-a încercat și testat ipoteza privării celulelor canceroase de zahăr pentru a le încetini dezvoltarea, dar nu se poate opri alimentarea lor și menținută la normal cea a celulelor sănătoase.
Cercetătorii au utilizat celule de drojdie cu gena din familia „Ras”, o familie de gene prezente în toate celulele animale, inclusiv cele umane. Aceste celule au și un metabolism glucozic activ ridicat, dar nu dețin procesele reglatorii adiționale ale celulelor mamifere care pot masca procesele de bază.
S-a oservat că degradarea zaharurilor este asociată prin intermediarul fructoză 1,6-biofosfat de activarea proteinelor Ras, care stimulează multiplicarea celulelor de drojdie, dar și a celor canceroase.
Rezultatele au arătat că drojdia, care a avut un influx supra-activ de glucoză, a dus la activarea excesivă a proteinelor Ras, lucru care a permis dezvoltarea celulelor la o rată accelerată.
Deși rezultatele nu clarifică și nu identifică exact cauza principală a efectului Warburg, acestea oferă informații extrem de importante și sunt necesare cercetări aprofundate în această direcție.
Rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul Nature Communications.
Sursa: Science Alert
Actualizat la 27-10-2025 | Vizite: 1380 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării