Scurtarea telomerilor protejează împotriva cancerului
Recent, cercetătorii au decoperit că scurtarea telomerilor nu este doar un semn de îmbătrânire, ci o metodă de protecție împotriva cancerului, la specia umană.
Telomerii reprezintă capete de cromozomi care, o dată cu înaintarea în vârstă, se micșorează. Deși de mult timp se știe că procesul este un semn al îmbătrânirii, un nou studiu arată că scurtarea lor protejează de fapt împotriva neoplaziei. Rezultatele au fost publicate în eLife.
În celulele stem, inclusiv în cele care dau naștere la ovule și spermatozoizi, telomerii sunt îngrijiți de către telomeraze. Telomeraza este o enzimă care adaugă ADN telomeric la capetele cromozomilor. Totuși, deoarece ea nu este prezentă în celulele umane normale, telomerii se scurtează de-a lungul timpului. Programul de scurtare al telomerilor limitează numărul de diviziuni al celulelor umane normale la aproximativ 50.
Ipoteza care afirmă că scurtarea telomerilor ar putea proteja împotriva cancerului a fost propusă cu zeci de ani în urmă. Atunci, cercetătorii și-au imaginat că, o dată ce o celulă canceroasă s-a divizat de 50 de ori, scăderea rezervei de telomeri va inhiba dezvoltarea neoplaziei. Tot atunci, s-a observat că doar acele cancere care activau telomeraza puteau să prolifereze.
Ipoteza a fost susținută și de studiile clinice. Deși experimentele pe șoricei au arătat că scurtarea telomerilor poate proteja împotriva cancerului, rămâne controversată valabilitatea ipotezei la specia umană.
Supresia tumorală cu ajutorul telomerilor funcționează doar dacă ne naștem cu dimensiunea potrivită a telomerilor. Telomerii mai lungi vor permite celulelor canceroase să se dividă suplimentar, moment în care pot apărea mutații în codul genetic, inclusiv mutații care să activeze telomeraza.
Studiind procesul de reglare a telomerilor, cercetătorii au identificat o proteină denumită TIN2, care limitează lungimea telomerilor pe culturi de celule umane. Atunci când proteina este inhibată, telomeraza începe să lungească telomerii în mod exagerat. Totuși, nu se cunoaște dacă TIN2 reglează și lungimea telomerilor la naștere.
Oamenii de știință au descoperit că există unele familii de celule predispuse la cancer, toate având mutații în gena TINF2, care codifică pentru proteina TIN2 și controlul reglării lungimii telomerilor.
Prin tehnologia de editare genetică CRISPR, cercetătorii au adăugat celulelor aceeași modificare genetică prezentă la familiile celulare predispuse la cancer. După examinarea lor, s-a observat că celulele mutante erau celule normal sănătoase, cu telomeri funcționali și fără instabilitate genomică. Totuși, ele aveau telomerii prea lungi.
În concluzie, dovezile arată că dacă ne naștem cu telomeri lungi, există un risc crescut de a dezvolta cancer, inclusiv cancer mamar, colorectal melanom și cancer tiroidian.
sursa: Science Daily
Telomerii reprezintă capete de cromozomi care, o dată cu înaintarea în vârstă, se micșorează. Deși de mult timp se știe că procesul este un semn al îmbătrânirii, un nou studiu arată că scurtarea lor protejează de fapt împotriva neoplaziei. Rezultatele au fost publicate în eLife.
În celulele stem, inclusiv în cele care dau naștere la ovule și spermatozoizi, telomerii sunt îngrijiți de către telomeraze. Telomeraza este o enzimă care adaugă ADN telomeric la capetele cromozomilor. Totuși, deoarece ea nu este prezentă în celulele umane normale, telomerii se scurtează de-a lungul timpului. Programul de scurtare al telomerilor limitează numărul de diviziuni al celulelor umane normale la aproximativ 50.
Ipoteza care afirmă că scurtarea telomerilor ar putea proteja împotriva cancerului a fost propusă cu zeci de ani în urmă. Atunci, cercetătorii și-au imaginat că, o dată ce o celulă canceroasă s-a divizat de 50 de ori, scăderea rezervei de telomeri va inhiba dezvoltarea neoplaziei. Tot atunci, s-a observat că doar acele cancere care activau telomeraza puteau să prolifereze.
Ipoteza a fost susținută și de studiile clinice. Deși experimentele pe șoricei au arătat că scurtarea telomerilor poate proteja împotriva cancerului, rămâne controversată valabilitatea ipotezei la specia umană.
Supresia tumorală cu ajutorul telomerilor funcționează doar dacă ne naștem cu dimensiunea potrivită a telomerilor. Telomerii mai lungi vor permite celulelor canceroase să se dividă suplimentar, moment în care pot apărea mutații în codul genetic, inclusiv mutații care să activeze telomeraza.
Studiind procesul de reglare a telomerilor, cercetătorii au identificat o proteină denumită TIN2, care limitează lungimea telomerilor pe culturi de celule umane. Atunci când proteina este inhibată, telomeraza începe să lungească telomerii în mod exagerat. Totuși, nu se cunoaște dacă TIN2 reglează și lungimea telomerilor la naștere.
Oamenii de știință au descoperit că există unele familii de celule predispuse la cancer, toate având mutații în gena TINF2, care codifică pentru proteina TIN2 și controlul reglării lungimii telomerilor.
Prin tehnologia de editare genetică CRISPR, cercetătorii au adăugat celulelor aceeași modificare genetică prezentă la familiile celulare predispuse la cancer. După examinarea lor, s-a observat că celulele mutante erau celule normal sănătoase, cu telomeri funcționali și fără instabilitate genomică. Totuși, ele aveau telomerii prea lungi.
În concluzie, dovezile arată că dacă ne naștem cu telomeri lungi, există un risc crescut de a dezvolta cancer, inclusiv cancer mamar, colorectal melanom și cancer tiroidian.
sursa: Science Daily
Actualizat la 28-12-2020 | Vizite: 73 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării