Rolul ARN-ului necodant în dezvoltarea cancerului

Un nou studiu a investigat funcția ARN-ului lung necodant în dezvoltarea cancerului pancreatic, sugerând ținte terapeutice noi. Rezultatele au fost publicate în revista Genome Medicine. Ele subliniază importanța ARN-ului lung necodant (lncARN) la organismele vii.
ARN-ul a fost considerat de mult timp o moleculă intermediară: ADN-ul ajută la formarea ARN, care determină sinteza de proteine. Mai recent, cercetătorii au descoperit că doar 2% dintre cele 3 miliarde de perechi de baze din genomul uman codifică proteine. Restul de 98% din genom este necodant, fiind descris de cercetători ca „materie neagră”, întrucât nu i se cunoaște funcția. S-a demonstrat că unele fragmente de lncARN, care alcătuiesc o mare parte a „materiei negre”, joacă un rol important în diverse procese biologice, de la creștere până la dezvoltarea bolilor.

Combinând numeroase tehnici avansate, cercetătorii au investigat funcția „materiei negre” în cancerul pancreatic. Ei au dorit să identifice ARN-ul necodant care era reglat printr-o cale de semnalizare denumită Wnt. Această cale regla mai multe gene codificatoare de proteine, dar până acum nu se cunoașteau efectele asupra ARN-ului necodant.

Se cunoaște că semnalizarea Wnt stimulează creșterea anumitor tipuri de cancer pancreatic. Blocarea acestei căi ar ajuta atât în tratamentul cancerului pancreatic cât și la identificarea zonelor din genom care sunt reglate prin intermediul ei.

Pentru a inhiba calea Wnt, cercetătorii au utilizat un medicament supresor denumit ETC-159. În prezent, acesta este testat în studii clinice ca și tratament împotriva cancerului colorectal, ovarian și endometrial.

Oamenii de știință au comparat efectele medicamentului ETC-159 asupra lncANR într-un model clinic de cancer pancreatic și pe culturi de celule canceroase pancreatice în laborator. Potrivit rezultatelor, în modelul clinic de cancer pancreatic acesta a modificat expresia a 1.503 de fragmente de ARN necodant. Totuși, pe culturi de celule, expresia s-a modificat doar la jumătate din cele 1.503 fragmente de ARN.

Față de studiile anterioare, cel actual a identificat cel puțin de 2 ori mai multe molecule de lncARN in vivo decât s-ar putea detecta în vitro. Multe dintre aceste molecule influențează creșterea celulelor canceroase doar în vivo, oferind informații care ar putea ajuta la dezvoltarea unor tratamente anticanceroase mai eficiente.

Pentru studiu, cercetătorii au utilizat instrumentul de editare genetică CRISPR. S-a observat că 21 de molecule lncARN aveau capacitatea de a influența creșterea celulelor pancreatice canceroase pe modele vii. La polul opus, pe culturile de celule canceroase, doar jumătate din acest număr avea abilitatea de influențare a creșterii tumorale.

sursa: Science Daily