O proteină din celulele pielii, implicată în apariția unei forme de cancer care determină 80% din toate decesele cauzate de cancer
Melanopsina, o proteină sensibilă la lumină găsită la nivelul celulelor pielii și retinei, poate susține dezvoltarea și progresia melanomului, cel mai sever tip de cancer de piele, potrivit concluziilor unui studiu recent.
Experimentele pe laborator efectuate de cercetătorii de la Universitatea din São Paulo arată că boala poate evolua mai lent când melanopsina este inactivă. Descoperirile, publicate în jurnalul Communications Biology, confirmă implicarea în cancer a opsinelor.
Opsinele, un grup de proteine sensibile la lumină, au reprezentat subiectul mai multor lucrări de cercetare. În general, majoritatea lucrărilor au demonstrat implicarea opsinelor în apariția și progresia cancerului. Cu toate acestea, niciun studiu anterior nu a demonstrat implicarea opsinelor în apariția melanomului, o formă severă de cancer de piele, cu o mortalitate ridicată.
Studiul actual, bazat pe o investigație efectuată anterior de aceeași echipa de cercetători, a utilizat modele de melanocite (celule producătoare de melanină) pentru a demonstra faptul că melanopsina este exprimată în aceste celule și că participă la anumite procese celulare. În investigații ulterioare, cercetătorii au reușit, folosind tehnologia de editare genetică, crearea unui model de celule de melanom în care melanopsina era inactivată.
Folosind noul model al celulelor de melanom, cercetătorii au observat o capacitate de răspândire a cancerului semnificativ redusă. Ipoteza cercetătorilor a fost aceea conform căreia melanopsina joacă un rol esențial în progresia melanomului. Ipoteza a fost confirmată în cadrul experimentelor efectuate in vitro și ulterior pe animale.
Celulele tumorale care conțineau o variantă nefuncțională a melanopsinei au avut o creștere mai redusă și mai lentă, comparativ cu celulele obișnuite, nemodificate genetic. Autorii sugerează faptul că melanopsina ar putea fi explorată pentru tratamentul melanomului, ceea ce deschide calea pentru multiple alte investigații.
sursa: News Medical
Experimentele pe laborator efectuate de cercetătorii de la Universitatea din São Paulo arată că boala poate evolua mai lent când melanopsina este inactivă. Descoperirile, publicate în jurnalul Communications Biology, confirmă implicarea în cancer a opsinelor.
Opsinele, un grup de proteine sensibile la lumină, au reprezentat subiectul mai multor lucrări de cercetare. În general, majoritatea lucrărilor au demonstrat implicarea opsinelor în apariția și progresia cancerului. Cu toate acestea, niciun studiu anterior nu a demonstrat implicarea opsinelor în apariția melanomului, o formă severă de cancer de piele, cu o mortalitate ridicată.
Studiul actual, bazat pe o investigație efectuată anterior de aceeași echipa de cercetători, a utilizat modele de melanocite (celule producătoare de melanină) pentru a demonstra faptul că melanopsina este exprimată în aceste celule și că participă la anumite procese celulare. În investigații ulterioare, cercetătorii au reușit, folosind tehnologia de editare genetică, crearea unui model de celule de melanom în care melanopsina era inactivată.
Folosind noul model al celulelor de melanom, cercetătorii au observat o capacitate de răspândire a cancerului semnificativ redusă. Ipoteza cercetătorilor a fost aceea conform căreia melanopsina joacă un rol esențial în progresia melanomului. Ipoteza a fost confirmată în cadrul experimentelor efectuate in vitro și ulterior pe animale.
Celulele tumorale care conțineau o variantă nefuncțională a melanopsinei au avut o creștere mai redusă și mai lentă, comparativ cu celulele obișnuite, nemodificate genetic. Autorii sugerează faptul că melanopsina ar putea fi explorată pentru tratamentul melanomului, ceea ce deschide calea pentru multiple alte investigații.
sursa: News Medical
Actualizat la 12-08-2022 | Vizite: 64 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării