O nouă cercetare abordează problema comunicării dintre celulele canceroase și celulele imune
Comunicarea dintre celulele imune și creier a reprezentat un punct de interes comun pentru cercetătorii din domeniul medical, vreme de mai multe decenii. După numeroase cercetări, au fost obținute informații despre modul în care exosomii (vezicule extracelulare de dimensiuni mici ce asigură comunicarea între celule) pot influența activitatea altor celule. Studierea acestui aspect ar putea sugera noi ținte pentru imunoterapia cancerului.
Exosomi găzduiesc multiple proteine, conțin ARN-uri care oferă instrucțiuni pentru crearea de noi proteine, manipulează activitatea genelor și sunt folosiți de către celule pentru transmiterea informațiilor. Considerați de către cercetători blocurile de construcție ale celulelor, exosomii au fost o perioadă lungă de timp doar coșul de gunoi al celulelor. David Klinke, cercetător la Universitatea West Virginia, și-a concentrat activitatea pe citirea și analiza conținutul exosomilor eliberați de celulele canceroase.
Pentru a putea obține suficiente detalii despre interferările apărute între transmisia celulelor tumorale și capacitatea corpului uman de detectare și de luptă cu tumora, cercetătorii au început prin colectarea exosomilor de la animale cu melanom, o formă de cancer de piele declanșată de melanocite, celulele producătoare de pigmenți. Anchetatorii au descoperit că celulele cu melanom prezentau o selectivitate precisă în alegerea unor pachete de proteine și ARN-uri ce vor fi introduce în exosomii lor, în urma eliminării proteinelor și ARN-urilor deja reținute. Constatările actuale contrazic presupunerile conform cărora exosomii conțin în mod explicit un sortiment aleatoriul al conținutului celulei.
Folosindu-se de rezultatele inițiale, oamenii de știință au reușit să descopere faptul că exosomii pot fi folosiți de celulele canceroase pentru evitarea eradicării, prin estomparea activității celulelor T, un tip de celule imune care pot detecta și mai apoi distruge invadatorii. În mod normal, stimularea celulelor T duce la distrugerea celulelor cu melanom. În schimb, atunci când exosomi de melanom sunt adăugați la probe, celulele T încetează să se dezvolte, răspunsul lor în fața invadatorilor fiind suprimat. Conform specialiștilor, exosomii creează un mediu propice pentru ca celulele canceroase să supraviețuiască.
sursa: Science Daily
Exosomi găzduiesc multiple proteine, conțin ARN-uri care oferă instrucțiuni pentru crearea de noi proteine, manipulează activitatea genelor și sunt folosiți de către celule pentru transmiterea informațiilor. Considerați de către cercetători blocurile de construcție ale celulelor, exosomii au fost o perioadă lungă de timp doar coșul de gunoi al celulelor. David Klinke, cercetător la Universitatea West Virginia, și-a concentrat activitatea pe citirea și analiza conținutul exosomilor eliberați de celulele canceroase.
Pentru a putea obține suficiente detalii despre interferările apărute între transmisia celulelor tumorale și capacitatea corpului uman de detectare și de luptă cu tumora, cercetătorii au început prin colectarea exosomilor de la animale cu melanom, o formă de cancer de piele declanșată de melanocite, celulele producătoare de pigmenți. Anchetatorii au descoperit că celulele cu melanom prezentau o selectivitate precisă în alegerea unor pachete de proteine și ARN-uri ce vor fi introduce în exosomii lor, în urma eliminării proteinelor și ARN-urilor deja reținute. Constatările actuale contrazic presupunerile conform cărora exosomii conțin în mod explicit un sortiment aleatoriul al conținutului celulei.
Folosindu-se de rezultatele inițiale, oamenii de știință au reușit să descopere faptul că exosomii pot fi folosiți de celulele canceroase pentru evitarea eradicării, prin estomparea activității celulelor T, un tip de celule imune care pot detecta și mai apoi distruge invadatorii. În mod normal, stimularea celulelor T duce la distrugerea celulelor cu melanom. În schimb, atunci când exosomi de melanom sunt adăugați la probe, celulele T încetează să se dezvolte, răspunsul lor în fața invadatorilor fiind suprimat. Conform specialiștilor, exosomii creează un mediu propice pentru ca celulele canceroase să supraviețuiască.
sursa: Science Daily
Actualizat la 05-11-2019 | Vizite: 93 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1