Noua terapie transdermică, utilă în vaccinarea împotriva COVID-19 și a cancerului
Cu toate că vaccinurile dezvoltate până în prezent pentru infecția cu noul coronavirus SARS-CoV-2 s-au dovedit a fi eficiente pe scară largă, oamenii de știință continuă să investigheze numeroase metode alternative de stimulare a imunității împotriva COVID-19. Terapia transdermică de administrare a medicamentelor utilizează, spre exemplu, plasturi care, odată lipiți la nivelul pielii, eliberează subcutanat molecule cu efect sistemic, însă eficiența este inferioară metodei intramusculare de vaccinare. Din acest motiv, un nou studiu a fost publicat recent în jurnalul Research Square și în Nature Portfolio Journal, oferind câteva căi de îmbunătățire pentru terapia transdermică în COVID-19.
Administrarea transdermică este rezervată în prezent medicamentelor puternic hidrofobe, cu masă moleculară mică. Astfel, macromoleculele hidrofile precum peptidele, acizii nucleici și proteinele utilizate pentru fabricarea vaccinurilor actuale nu pot fi eliberate în sistemul vascular pe această cale. În plus, metoda prezintă și câteva dezavantaje: posibilitatea de deteriorare a pielii, putând determina infecții, alături de imposibilitatea de a controla doza de medicament eliberată într-un anumit interval de timp și complianța scăzută a pacienților.
Echipa de cercetători care a realizat studiul și-a propus să evalueze eficacitate unui nou sistem de administrare transdermică, anume utilizarea chitosanului (CS), polimer cationic natural, biodegradabil, în acest caz fiind modificat cu fluorocarbon, rezultând FCS. Ulterior, cercetătorii au creat nanocomplexe prin amestecarea FCS cu ovalbumină (OVA) și imunoglobulină G (IgG), rezultând particule FCS/OVA și, respectiv, FCS/IgG. OVA și IgG-urile au prezentat structură și activitate neschimbate după formarea nanocomplexelor cu FCS. Prin intermediul acestor nanocomplexe, livrarea transdermică a fost semnificativ îmbunătățită, având capacitate foarte mare de penetrare în țesutul subcutanat.
Ulterior, cercetătorii au analizat eficiența administrării transdermice a medicamentelor și la nivelul glandelor sebacee, foliculilor de păr și glandelor sudoripare, fiind evidențiat un rol esențial al acestui tip de transport pentru administrarea nanoparticulelor pe bază de FCS. În plus, a fost evaluată și calea transcelulară de livrare a medicamentelor transdermice, mai exact trecerea directă a medicamentului prin keratinocite, celulele pielii.
Un alt aspect extrem de important al studiului a fost faptul că administrarea transdermică nu a facilitat doar imunizarea pacienților împotriva COVID-19, ci și tratarea pacienților cu cancer prin imunoterapie. Pentru a investiga rolul pe care calea transdermică ar putea să îl aibă în terapiile oncologice, cercetătorii au realizat un complex de anticorpi FCS/radioizotop 125 marcat cu IgG (125I-IgG) sub formă de cremă FCS/125 I-IgG. Acest produs a fost aplicat local pe tumorile șoarecilor de laborator cu melanom. Ulterior, cercetătorii au măsurat nivelul de anticorpii în diferite intervale de timp și au observat o transmitere continuă și o distribuție uniformă a anticorpilor în tumoră prin intermediul cremei respective.
De asemenea, s-a comparat eficiența tratamentului transdermic cu cel intravenos pentru șoarecii cu melanom malign pe un interval de 20 de zile. Un grup de șoareci a fost tratat transdermic utilizând un compus FCS/aPDL-1, aPDL-1 fiind un medicament cu efect antitumoral. Al doilea grup de șoareci a fost tratat intravenos cu aPDL-1 liber, iar al treilea grup a fost tratat cu o cremă administrată transdermic CS/PDL1. Grupul tratat cu FCS/aPDL1 a obținut inhibarea cu succes a creșterii tumorale după al treilea tratament, având cea mai mare rată de supraviețuire și cele mai scăzute rate de diviziune a celulelor tumorale.
Cercetătorii au concluzionat faptul că administrarea vaccinului transdermic pe bază de FCS declanșează o imunitate celulară mai puternică împotriva COVID-19, cu toate că imunitatea umorală prin anticorpi a fost inferioară în comparație cu administrarea de vaccin intramuscular.
sursa: News Medical
foto: Volodimir Zozulinskyi / Shutterstock.com
Administrarea transdermică este rezervată în prezent medicamentelor puternic hidrofobe, cu masă moleculară mică. Astfel, macromoleculele hidrofile precum peptidele, acizii nucleici și proteinele utilizate pentru fabricarea vaccinurilor actuale nu pot fi eliberate în sistemul vascular pe această cale. În plus, metoda prezintă și câteva dezavantaje: posibilitatea de deteriorare a pielii, putând determina infecții, alături de imposibilitatea de a controla doza de medicament eliberată într-un anumit interval de timp și complianța scăzută a pacienților.
Echipa de cercetători care a realizat studiul și-a propus să evalueze eficacitate unui nou sistem de administrare transdermică, anume utilizarea chitosanului (CS), polimer cationic natural, biodegradabil, în acest caz fiind modificat cu fluorocarbon, rezultând FCS. Ulterior, cercetătorii au creat nanocomplexe prin amestecarea FCS cu ovalbumină (OVA) și imunoglobulină G (IgG), rezultând particule FCS/OVA și, respectiv, FCS/IgG. OVA și IgG-urile au prezentat structură și activitate neschimbate după formarea nanocomplexelor cu FCS. Prin intermediul acestor nanocomplexe, livrarea transdermică a fost semnificativ îmbunătățită, având capacitate foarte mare de penetrare în țesutul subcutanat.
Ulterior, cercetătorii au analizat eficiența administrării transdermice a medicamentelor și la nivelul glandelor sebacee, foliculilor de păr și glandelor sudoripare, fiind evidențiat un rol esențial al acestui tip de transport pentru administrarea nanoparticulelor pe bază de FCS. În plus, a fost evaluată și calea transcelulară de livrare a medicamentelor transdermice, mai exact trecerea directă a medicamentului prin keratinocite, celulele pielii.
Un alt aspect extrem de important al studiului a fost faptul că administrarea transdermică nu a facilitat doar imunizarea pacienților împotriva COVID-19, ci și tratarea pacienților cu cancer prin imunoterapie. Pentru a investiga rolul pe care calea transdermică ar putea să îl aibă în terapiile oncologice, cercetătorii au realizat un complex de anticorpi FCS/radioizotop 125 marcat cu IgG (125I-IgG) sub formă de cremă FCS/125 I-IgG. Acest produs a fost aplicat local pe tumorile șoarecilor de laborator cu melanom. Ulterior, cercetătorii au măsurat nivelul de anticorpii în diferite intervale de timp și au observat o transmitere continuă și o distribuție uniformă a anticorpilor în tumoră prin intermediul cremei respective.
De asemenea, s-a comparat eficiența tratamentului transdermic cu cel intravenos pentru șoarecii cu melanom malign pe un interval de 20 de zile. Un grup de șoareci a fost tratat transdermic utilizând un compus FCS/aPDL-1, aPDL-1 fiind un medicament cu efect antitumoral. Al doilea grup de șoareci a fost tratat intravenos cu aPDL-1 liber, iar al treilea grup a fost tratat cu o cremă administrată transdermic CS/PDL1. Grupul tratat cu FCS/aPDL1 a obținut inhibarea cu succes a creșterii tumorale după al treilea tratament, având cea mai mare rată de supraviețuire și cele mai scăzute rate de diviziune a celulelor tumorale.
Cercetătorii au concluzionat faptul că administrarea vaccinului transdermic pe bază de FCS declanșează o imunitate celulară mai puternică împotriva COVID-19, cu toate că imunitatea umorală prin anticorpi a fost inferioară în comparație cu administrarea de vaccin intramuscular.
sursa: News Medical
foto: Volodimir Zozulinskyi / Shutterstock.com
Actualizat la 20-04-2022 | Vizite: 79 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1