Noi indicii despre cum se produce pierderea de masă musculară la persoanele cu cancer
Pierderea masei musculare este o problemă obișnuită în rândul persoanelor cu cancer, însă mecanismele precise care duc la aceasta nu au fost cunoscute de către medici și oamenii de știință.
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Pen State oferă indicii cu privire la modul în care pierderea de masă musculară se petrece la nivel celular. Rezultatele au fost publicate în Federation of American Societies for Experimental Biology Journal.
În cadrul acestui studiu s-a folosit un model de cancer ovarian la șoareci, cu ajutorul căruia oamenii de știință au descoperit că progresia cancerului a determinat existența a mai puțini ribozomi la nivelul mușchilor scheletici, ribozomii fiind organite responsabile de sinteza proteinelor. Deoarece masa musculară este determinată în principal de sinteza proteinelor, un număr redus de ribozomi explică pierderea de masă musculară la persoanele cu cancer.
Profesorul Gustavo Nader declară că descoperirile lor sugerează că acest mecanism care ar putea sta la baza pierderii masei musculare ar putea fi relevant nu doar în cazul persoanelor cu cancer, ci și al celor care suferă de alte afecțiuni.
„Pierderea masei musculare este, de asemenea, asociată cu procesul de îmbătrânire, malnutriție, persoanele cu COVID-29 și HIV-SIDA, printre altele”-susține Nader.
Potrivit cercetătorilor, scăderea semnificativă a masei musculare apare la aproximativ 80% dintre persoanele cu cancer și este responsabilă de aproximativ 30% din decesele provocate de această boală. Este, de asemenea, asociată cu o calitate redusă a vieții, probleme de tolerare a chimioterapiei și rate de supravițuire mai mici.
Nader mai spune că deoarece nu există tratament pentru această condiție, este vital pentru oamenii de știință să înțeleagă exact cum și de ce are loc. În studiile anterioare, cercetătorii s-au concentrat pe degradarea proteinelor, încercând să blocheze acest proces, pentru a preveni pierderea de masă musculară. Însă multe dintre aceste eforturi au eșuat, iar motivul ar putea fi faptul că oamenii au uitat de aspectul sintezei proteinelor.
Cu ajutorul modelului de cancer ovarian la șoareci, echipa de cercetători a reuși să studieze progresia pierderii masei musculare în timp, lucru dificil de realizat pe pacienți umani. După analizarea rezultatelor, cercetătorii au descoperit că șoarecii cu tumori au suferit o pierdere rapidă a masei musculare și o reducere dramatică a capacității de sinteză a proteinelor, ceea ce se poate explica printr-o scădere a cantității de ribozomi din mușchi.
Oamenii de știință au vrut să afle de ce a scăzut numărul de ribozomi. După examinarea genelor ribozomale, aceștia au descoperit că odată prezentă o tumoare, expresia acestor gene a început să scadă, până când a atins un nivel care a făcut imposibilă producerea de ribozomi în cantitate suficientă astfel încât sinteza proteică să nu fie afectată.
sursa: Science Daily
foto: Getty Images Willowpix
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Pen State oferă indicii cu privire la modul în care pierderea de masă musculară se petrece la nivel celular. Rezultatele au fost publicate în Federation of American Societies for Experimental Biology Journal.
În cadrul acestui studiu s-a folosit un model de cancer ovarian la șoareci, cu ajutorul căruia oamenii de știință au descoperit că progresia cancerului a determinat existența a mai puțini ribozomi la nivelul mușchilor scheletici, ribozomii fiind organite responsabile de sinteza proteinelor. Deoarece masa musculară este determinată în principal de sinteza proteinelor, un număr redus de ribozomi explică pierderea de masă musculară la persoanele cu cancer.
Profesorul Gustavo Nader declară că descoperirile lor sugerează că acest mecanism care ar putea sta la baza pierderii masei musculare ar putea fi relevant nu doar în cazul persoanelor cu cancer, ci și al celor care suferă de alte afecțiuni.
„Pierderea masei musculare este, de asemenea, asociată cu procesul de îmbătrânire, malnutriție, persoanele cu COVID-29 și HIV-SIDA, printre altele”-susține Nader.
Potrivit cercetătorilor, scăderea semnificativă a masei musculare apare la aproximativ 80% dintre persoanele cu cancer și este responsabilă de aproximativ 30% din decesele provocate de această boală. Este, de asemenea, asociată cu o calitate redusă a vieții, probleme de tolerare a chimioterapiei și rate de supravițuire mai mici.
Nader mai spune că deoarece nu există tratament pentru această condiție, este vital pentru oamenii de știință să înțeleagă exact cum și de ce are loc. În studiile anterioare, cercetătorii s-au concentrat pe degradarea proteinelor, încercând să blocheze acest proces, pentru a preveni pierderea de masă musculară. Însă multe dintre aceste eforturi au eșuat, iar motivul ar putea fi faptul că oamenii au uitat de aspectul sintezei proteinelor.
Cu ajutorul modelului de cancer ovarian la șoareci, echipa de cercetători a reuși să studieze progresia pierderii masei musculare în timp, lucru dificil de realizat pe pacienți umani. După analizarea rezultatelor, cercetătorii au descoperit că șoarecii cu tumori au suferit o pierdere rapidă a masei musculare și o reducere dramatică a capacității de sinteză a proteinelor, ceea ce se poate explica printr-o scădere a cantității de ribozomi din mușchi.
Oamenii de știință au vrut să afle de ce a scăzut numărul de ribozomi. După examinarea genelor ribozomale, aceștia au descoperit că odată prezentă o tumoare, expresia acestor gene a început să scadă, până când a atins un nivel care a făcut imposibilă producerea de ribozomi în cantitate suficientă astfel încât sinteza proteică să nu fie afectată.
sursa: Science Daily
foto: Getty Images Willowpix
Actualizat la 10-02-2021 | Vizite: 69 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării