Noi indicii despre cum se produce pierderea de masă musculară la persoanele cu cancer
Pierderea masei musculare este o problemă obișnuită în rândul persoanelor cu cancer, însă mecanismele precise care duc la aceasta nu au fost cunoscute de către medici și oamenii de știință.
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Pen State oferă indicii cu privire la modul în care pierderea de masă musculară se petrece la nivel celular. Rezultatele au fost publicate în Federation of American Societies for Experimental Biology Journal.
În cadrul acestui studiu s-a folosit un model de cancer ovarian la șoareci, cu ajutorul căruia oamenii de știință au descoperit că progresia cancerului a determinat existența a mai puțini ribozomi la nivelul mușchilor scheletici, ribozomii fiind organite responsabile de sinteza proteinelor. Deoarece masa musculară este determinată în principal de sinteza proteinelor, un număr redus de ribozomi explică pierderea de masă musculară la persoanele cu cancer.
Profesorul Gustavo Nader declară că descoperirile lor sugerează că acest mecanism care ar putea sta la baza pierderii masei musculare ar putea fi relevant nu doar în cazul persoanelor cu cancer, ci și al celor care suferă de alte afecțiuni.
„Pierderea masei musculare este, de asemenea, asociată cu procesul de îmbătrânire, malnutriție, persoanele cu COVID-29 și HIV-SIDA, printre altele”-susține Nader.
Potrivit cercetătorilor, scăderea semnificativă a masei musculare apare la aproximativ 80% dintre persoanele cu cancer și este responsabilă de aproximativ 30% din decesele provocate de această boală. Este, de asemenea, asociată cu o calitate redusă a vieții, probleme de tolerare a chimioterapiei și rate de supravițuire mai mici.
Nader mai spune că deoarece nu există tratament pentru această condiție, este vital pentru oamenii de știință să înțeleagă exact cum și de ce are loc. În studiile anterioare, cercetătorii s-au concentrat pe degradarea proteinelor, încercând să blocheze acest proces, pentru a preveni pierderea de masă musculară. Însă multe dintre aceste eforturi au eșuat, iar motivul ar putea fi faptul că oamenii au uitat de aspectul sintezei proteinelor.
Cu ajutorul modelului de cancer ovarian la șoareci, echipa de cercetători a reuși să studieze progresia pierderii masei musculare în timp, lucru dificil de realizat pe pacienți umani. După analizarea rezultatelor, cercetătorii au descoperit că șoarecii cu tumori au suferit o pierdere rapidă a masei musculare și o reducere dramatică a capacității de sinteză a proteinelor, ceea ce se poate explica printr-o scădere a cantității de ribozomi din mușchi.
Oamenii de știință au vrut să afle de ce a scăzut numărul de ribozomi. După examinarea genelor ribozomale, aceștia au descoperit că odată prezentă o tumoare, expresia acestor gene a început să scadă, până când a atins un nivel care a făcut imposibilă producerea de ribozomi în cantitate suficientă astfel încât sinteza proteică să nu fie afectată.
sursa: Science Daily
foto: Getty Images Willowpix
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Pen State oferă indicii cu privire la modul în care pierderea de masă musculară se petrece la nivel celular. Rezultatele au fost publicate în Federation of American Societies for Experimental Biology Journal.
În cadrul acestui studiu s-a folosit un model de cancer ovarian la șoareci, cu ajutorul căruia oamenii de știință au descoperit că progresia cancerului a determinat existența a mai puțini ribozomi la nivelul mușchilor scheletici, ribozomii fiind organite responsabile de sinteza proteinelor. Deoarece masa musculară este determinată în principal de sinteza proteinelor, un număr redus de ribozomi explică pierderea de masă musculară la persoanele cu cancer.
Profesorul Gustavo Nader declară că descoperirile lor sugerează că acest mecanism care ar putea sta la baza pierderii masei musculare ar putea fi relevant nu doar în cazul persoanelor cu cancer, ci și al celor care suferă de alte afecțiuni.
„Pierderea masei musculare este, de asemenea, asociată cu procesul de îmbătrânire, malnutriție, persoanele cu COVID-29 și HIV-SIDA, printre altele”-susține Nader.
Potrivit cercetătorilor, scăderea semnificativă a masei musculare apare la aproximativ 80% dintre persoanele cu cancer și este responsabilă de aproximativ 30% din decesele provocate de această boală. Este, de asemenea, asociată cu o calitate redusă a vieții, probleme de tolerare a chimioterapiei și rate de supravițuire mai mici.
Nader mai spune că deoarece nu există tratament pentru această condiție, este vital pentru oamenii de știință să înțeleagă exact cum și de ce are loc. În studiile anterioare, cercetătorii s-au concentrat pe degradarea proteinelor, încercând să blocheze acest proces, pentru a preveni pierderea de masă musculară. Însă multe dintre aceste eforturi au eșuat, iar motivul ar putea fi faptul că oamenii au uitat de aspectul sintezei proteinelor.
Cu ajutorul modelului de cancer ovarian la șoareci, echipa de cercetători a reuși să studieze progresia pierderii masei musculare în timp, lucru dificil de realizat pe pacienți umani. După analizarea rezultatelor, cercetătorii au descoperit că șoarecii cu tumori au suferit o pierdere rapidă a masei musculare și o reducere dramatică a capacității de sinteză a proteinelor, ceea ce se poate explica printr-o scădere a cantității de ribozomi din mușchi.
Oamenii de știință au vrut să afle de ce a scăzut numărul de ribozomi. După examinarea genelor ribozomale, aceștia au descoperit că odată prezentă o tumoare, expresia acestor gene a început să scadă, până când a atins un nivel care a făcut imposibilă producerea de ribozomi în cantitate suficientă astfel încât sinteza proteică să nu fie afectată.
sursa: Science Daily
foto: Getty Images Willowpix
Actualizat la 10-02-2021 | Vizite: 83 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1