Nivelul anormal de insulină, factor de risc pentru cancerul mamar
După instalarea menopauzei, nivelul crescut de insulină reprezintă un factor important de risc pentru dezvoltarea cancerului mamar. Dacă până acum se considera că obezitatea ar favoriza în cea mai mare măsură apariția tumorilor maligne la sân, un studiu științific recent propune o nouă teorie.
Potrivit echipei de cercetare a Institutului Imperial Londonez de Sănătate Publică, dereglările metabolice sunt, de fapt, responsabile de îmbolnăvirea țesutului mamar în cazul femeilor aflate la menopauză, nu greutatea corporală excesivă în sine.
Specialiștii care au studiat această problemă au plecat de la premisa că nu toate pacientele care suferă de obezitate prezintă valori anormale ale insuline, așa cum nici forma fizică bună nu poate garanta un nivel normal al acestui hormon.
Pentru a corela rolul insulinei de riscul dezvoltării cancerului mamar, cercetătorii au analizat evoluția a 3.300 de femei nediabetice pentru o perioadă de opt ani. Dintre acestea, s-a constatat că 497 au fost diagnosticate, în intervalul temporal stabilit, cu tumori maligne ale sânului.
Analizând greutatea corporală și dereglările metabolice ale pacientelor, cercetătorii au descoperit că femeile cu o formă fizică normală, dar cu probleme de eliberare a insulinei, prezentau același nivel de risc în a dezvolta cancerul mamar precum cele obeze, cu aceeași afecțiune endocrină.
Indiferent de numărul de kilograme pe care îl au, femeile care prezintă valori crescute ale insulinei sunt de două ori mai predispuse să formeze tumori maligne ale sânului la menopauză, față de cele cu un metabolism sănătos. De asemenea, pacientele obeze care manifestă rezistență la insulină prezintă un risc cu 83% mai mare de a dezvolta cancerul mamar, în raport cu cele care nu prezintă acest sindrom.
Concluziile prezentului studiu pot fi consultate integral în revista Cancer Research.
Sursa: Cancer Research
Potrivit echipei de cercetare a Institutului Imperial Londonez de Sănătate Publică, dereglările metabolice sunt, de fapt, responsabile de îmbolnăvirea țesutului mamar în cazul femeilor aflate la menopauză, nu greutatea corporală excesivă în sine.
Specialiștii care au studiat această problemă au plecat de la premisa că nu toate pacientele care suferă de obezitate prezintă valori anormale ale insuline, așa cum nici forma fizică bună nu poate garanta un nivel normal al acestui hormon.
Pentru a corela rolul insulinei de riscul dezvoltării cancerului mamar, cercetătorii au analizat evoluția a 3.300 de femei nediabetice pentru o perioadă de opt ani. Dintre acestea, s-a constatat că 497 au fost diagnosticate, în intervalul temporal stabilit, cu tumori maligne ale sânului.
Analizând greutatea corporală și dereglările metabolice ale pacientelor, cercetătorii au descoperit că femeile cu o formă fizică normală, dar cu probleme de eliberare a insulinei, prezentau același nivel de risc în a dezvolta cancerul mamar precum cele obeze, cu aceeași afecțiune endocrină.
Indiferent de numărul de kilograme pe care îl au, femeile care prezintă valori crescute ale insulinei sunt de două ori mai predispuse să formeze tumori maligne ale sânului la menopauză, față de cele cu un metabolism sănătos. De asemenea, pacientele obeze care manifestă rezistență la insulină prezintă un risc cu 83% mai mare de a dezvolta cancerul mamar, în raport cu cele care nu prezintă acest sindrom.
Concluziile prezentului studiu pot fi consultate integral în revista Cancer Research.
Sursa: Cancer Research
Actualizat la 20-01-2025 | Vizite: 898 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării