Mecanismul care conduce la răspândirea cancerului în organism
Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 06-02-2024
Într-un studiu inovator efectuat de echipa de la Centrul German de Cercetare a Cancerului și Universitatea Heidelberg, s-a explorat comportamentul celulelor tumorale diseminate în contextul metastazelor, folosind modele murine. Cercetarea a dezvăluit că, la sosirea în organul destinat pentru metastază, cum ar fi plămânul, celulele tumorale adoptă comportamente diferite: unele încep imediat formarea metastazelor, în timp ce altele părăsesc vasul sanguin și intră într-o stare de dormanță prelungită. Factorul cheie care influențează această bifurcație a destinelor celulare este starea epigenetică a celulelor canceroase, un aspect confirmat și prin experimente cu celule tumorale umane.
Această descoperire aruncă o lumină nouă asupra dinamicii metastazelor, care reprezintă principala provocare în tratamentul cancerului, dat fiind că majoritatea deceselor în cazul tumorilor solide sunt cauzate de metastaze, nu de tumora primară. Mecanismele care permit celulelor canceroase să se stabilească și să crească în organe îndepărtate rămân în mare parte neînțelese, ceea ce face dificilă prevenirea și combaterea eficientă a metastazelor.
Echipa de cercetare a dezvoltat o metodologie care permite observarea directă a celulelor canceroase migratoare imediat după ce ajung în organul metastatic. Prin această abordare, au identificat un rol crucial al celulelor endoteliale, care căptușesc interiorul vaselor de sânge, în determinarea comportamentului celulelor tumorale. Factorii eliberați de celulele endoteliale prin calea de semnalizare Wnt încurajează unele celule tumorale să părăsească vasul sanguin și să intre în dormanță, în timp ce altele rămân în vas și încep să formeze metastaze.
Diferența dintre celulele tumorale care intră în dormanță și cele care devin metastatice pare să fie legată de gradul de metilare a ADN-ului lor. Celulele cu un nivel mai scăzut de metilare a ADN-ului sunt mai sensibile la factorii Wnt și tind să intre în dormanță, în timp ce celulele cu ADN mai metilat ignoră acești factori și încep să crească în metastaze.
Aceste descoperiri deschid perspective noi pentru diagnosticarea și tratarea cancerului, sugerând că modelele de metilare a ADN-ului ar putea servi ca biomarkeri pentru a evalua riscul de recidivă a cancerului după tratamentul tumorii primare. Cu toate acestea, este esențial să se verifice dacă aceste mecanisme observate în modelele experimentale se aplică și tumorilor umane înainte de a putea fi integrate în practica clinică. Această cercetare subliniază complexitatea interacțiunilor celulare în metastază și necesitatea unor studii suplimentare pentru a înțelege pe deplin procesele implicate.
sursa: News Medical
foto: Celule tumorale metastazante parțial extravazate (roz) care ies din circulația pulmonară (albe). | © Augustin/DKFZ
Această descoperire aruncă o lumină nouă asupra dinamicii metastazelor, care reprezintă principala provocare în tratamentul cancerului, dat fiind că majoritatea deceselor în cazul tumorilor solide sunt cauzate de metastaze, nu de tumora primară. Mecanismele care permit celulelor canceroase să se stabilească și să crească în organe îndepărtate rămân în mare parte neînțelese, ceea ce face dificilă prevenirea și combaterea eficientă a metastazelor.
Echipa de cercetare a dezvoltat o metodologie care permite observarea directă a celulelor canceroase migratoare imediat după ce ajung în organul metastatic. Prin această abordare, au identificat un rol crucial al celulelor endoteliale, care căptușesc interiorul vaselor de sânge, în determinarea comportamentului celulelor tumorale. Factorii eliberați de celulele endoteliale prin calea de semnalizare Wnt încurajează unele celule tumorale să părăsească vasul sanguin și să intre în dormanță, în timp ce altele rămân în vas și încep să formeze metastaze.
Diferența dintre celulele tumorale care intră în dormanță și cele care devin metastatice pare să fie legată de gradul de metilare a ADN-ului lor. Celulele cu un nivel mai scăzut de metilare a ADN-ului sunt mai sensibile la factorii Wnt și tind să intre în dormanță, în timp ce celulele cu ADN mai metilat ignoră acești factori și încep să crească în metastaze.
Aceste descoperiri deschid perspective noi pentru diagnosticarea și tratarea cancerului, sugerând că modelele de metilare a ADN-ului ar putea servi ca biomarkeri pentru a evalua riscul de recidivă a cancerului după tratamentul tumorii primare. Cu toate acestea, este esențial să se verifice dacă aceste mecanisme observate în modelele experimentale se aplică și tumorilor umane înainte de a putea fi integrate în practica clinică. Această cercetare subliniază complexitatea interacțiunilor celulare în metastază și necesitatea unor studii suplimentare pentru a înțelege pe deplin procesele implicate.
sursa: News Medical
foto: Celule tumorale metastazante parțial extravazate (roz) care ies din circulația pulmonară (albe). | © Augustin/DKFZ
Actualizat la 06-02-2024 | Vizite: 80 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1