Mecanismele care explică rezistența la tratament a cancerului ovarian dezvăluie noi modalități de îmbunătățire a tratamentului

Lipsa de eficacitate a imunoterapiei împotriva cancerului ovarian, observată doar la anumiți pacienți, a reprezentat un subiect de interes în ultimii ani. O nouă cercetare oferă dovezi cu privire la mecanisme metabolice neidentificate anterior care ajută celulele canceroase să se adapteze metabolic și să prevină atacurile sistemului imunitar, devenind astfel rezistente la tratamentele actuale. Cercetătorii indică o modalitate prin care terapiile combinate vor putea exploata căile metabolice pentru a îmbunătăți tratamentul cancerului ovarian.
Cercetătorii s-au concentrat asupra enzimei indoleamină 2, 3-dioxigenază 1 (IDO1), responsabilă de degradarea aminoacidului triptofan, pentru a genera produse de degradare care pot suprima celulele imunitare (celulele T). Studiile anterioare au indicat că blocarea cu ajutorul unui medicament cunoscut sub numele de epacadostat a acțiunii IDO1 poate reactiva celulele T pe care tumora le oprește. Cu toate acestea, blocarea IDO1 cu ajutorul epacadostat, urmată de o terapie împotriva cancerului, a oferit rezultate mixte în studiile clinice, indicând o lacună în cunoașterea biologiei IDO1.

Pentru a înțelege mai bine modalitatea prin care cancerul previne atacul imunitar, cercetătorii au vrut să vadă exact ce se întâmplă în micromediul tumoral (TME), atunci când IDO1 este blocat. În prima etapă a studiului, oamenii de știință au colectat mostre de țesut de la paciente cu cancer ovarian avansat nou diagnosticat, care nu au suferit intervenții chirurgicale și nu au primit medicamente de chimioterapie. Ulterior, au colectat probe după ce pacienții au primit tratament cu un curs de două săptămâni de EPA și au fost supuse unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea tumorii.

Analizele de laborator au arătat că EPA a fost eficient în blocarea căii IDO1 de degradare a triptofanului, dar această acțiune a declanșat un șir separat de evenimente, care au afectat eficacitatea tratamentului. În general, reducerea activității tumorale a fost pusă pe seama creșterii producției de nicotinamidă adenin dinucleotidă (NAD+). Combinarea terapiei, prin adăugarea la schema inițială de tratament a unui medicament antagonist conceput pentru a interfera cu receptorii purinergici a condus la o supraviețuire îmbunătățită într-un model preclinic de șoarece de cancer ovarian.

sursa: Science Daily
foto: Odată cu tratament, celulele tumorale au avut mai multe proteine ​​HLA-DR și IDO-1 (împreună, prezentate în galben), sugerând o inflamație locală crescută și activitate antitumorală. Credit: Sebastiano Battaglia