Insomnia crește riscul de cancer ovarian și de deces (studiu genetic)
Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 05-06-2024
Rezumatul studiului publicat în eBioMedicine investighează asocierea cauzală între riscul de cancer ovarian epitelial (EOC) sau supraviețuirea acestuia și insomnia, utilizând randomizarea mendeliană pe baza determinanților genetici ai insomniei identificați într-un studiu de asociere genomică largă (GWAS). Studiul a inclus date de la aproape 66.500 de femei, obținute din UK Biobank și 23andMe, precum și date de asociere genetică din GWAS Ovarian Cancer Association Consortium (OCAC).
Analiza a peste 550 de polimorfisme nucleotidice simple a arătat un risc cu 60% mai mare de EOC endometrial în rândul persoanelor cu insomnie. Riscul altor tipuri de malignități, inclusiv EOC cu celule clare și EOC seros de grad înalt (HGSOC), a fost redus cu 50%, respectiv 20%. Supraviețuirea pacientelor cu EOC a indicat că EOC invaziv este asociat cu o supraviețuire mai scurtă, riscul de deces prematur fiind cu aproape 50% mai mare, cu o reducere la 26% după ajustarea pentru tipul histologic al cancerului. Pentru HGSOC, riscul de mortalitate a crescut cu 40%, însă această asociere nu a mai fost semnificativă după ajustarea pentru indicele de masă corporală (IMC), vârsta la menarhă și menopauză.
Studiul a evaluat și răspunsul la tratament folosind date de asociere genetică de la The Cancer Genome Atlas (TCGA), observând o creștere de două ori a riscului de deces prematur la femeile cu insomnie care au primit chimioterapie standard pentru HGSOC, după ajustarea pentru stadiul bolii, prezența bolii reziduale după tratament și vârsta la diagnostic. Această asociere nu a mai fost semnificativă atunci când s-a luat în considerare răspunsul la tratament.
Analiza literaturii în domeniu a explorat mecanismele biologice potențiale care pot lega tulburările de somn de cancerul ovarian, identificând frecvent melatonina, leptina, kinaza serin/treonină AKT1 și proteinele proto-oncogene c-akt. Leptina și calea de semnalizare Akt, care sunt implicate în biologia cancerului, pot avea un efect sinergic asupra supraviețuirii și proliferării celulelor canceroase ovariene.
Concluziile subliniază o predispoziție genetică semnificativă între insomnia și ratele de mortalitate în urma cancerului ovarian, influențate de IMC și alte caracteristici ale pacientelor, sugerând că înțelegerea relațiilor cauzale ale acestor comportamente modificabile ar putea informa strategiile de prevenție clinică și terapeutice pentru EOC.
sursa: News Medical
Analiza a peste 550 de polimorfisme nucleotidice simple a arătat un risc cu 60% mai mare de EOC endometrial în rândul persoanelor cu insomnie. Riscul altor tipuri de malignități, inclusiv EOC cu celule clare și EOC seros de grad înalt (HGSOC), a fost redus cu 50%, respectiv 20%. Supraviețuirea pacientelor cu EOC a indicat că EOC invaziv este asociat cu o supraviețuire mai scurtă, riscul de deces prematur fiind cu aproape 50% mai mare, cu o reducere la 26% după ajustarea pentru tipul histologic al cancerului. Pentru HGSOC, riscul de mortalitate a crescut cu 40%, însă această asociere nu a mai fost semnificativă după ajustarea pentru indicele de masă corporală (IMC), vârsta la menarhă și menopauză.
Studiul a evaluat și răspunsul la tratament folosind date de asociere genetică de la The Cancer Genome Atlas (TCGA), observând o creștere de două ori a riscului de deces prematur la femeile cu insomnie care au primit chimioterapie standard pentru HGSOC, după ajustarea pentru stadiul bolii, prezența bolii reziduale după tratament și vârsta la diagnostic. Această asociere nu a mai fost semnificativă atunci când s-a luat în considerare răspunsul la tratament.
Analiza literaturii în domeniu a explorat mecanismele biologice potențiale care pot lega tulburările de somn de cancerul ovarian, identificând frecvent melatonina, leptina, kinaza serin/treonină AKT1 și proteinele proto-oncogene c-akt. Leptina și calea de semnalizare Akt, care sunt implicate în biologia cancerului, pot avea un efect sinergic asupra supraviețuirii și proliferării celulelor canceroase ovariene.
Concluziile subliniază o predispoziție genetică semnificativă între insomnia și ratele de mortalitate în urma cancerului ovarian, influențate de IMC și alte caracteristici ale pacientelor, sugerând că înțelegerea relațiilor cauzale ale acestor comportamente modificabile ar putea informa strategiile de prevenție clinică și terapeutice pentru EOC.
sursa: News Medical
Actualizat la 05-06-2024 | Vizite: 62 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării