Indiferent de vârstă, transplantul rămâne standardul de îngrijire pentru pacienții cu cancer hepatic
Autor: Teodorescu Mihai | actualizat la 02-08-2025
Un studiu la care au participat pacienți diagnosticați cu carcinom hepatocelular, un tip de cancer hepatic sever, care apare de regulă în contextul cirozei, care a comparat rezultatele terapiilor ablative și a transplantului de ficat, arată că terapia cu cea mai mare eficacitate este transplantul hepatic, standardul actual de îngrijire al cancerului hepatic.
În cadrul studiului, un număr de peste 200 de pacienți cu vârsta de peste 70 de ani, diagnosticați cu carcinom hepatocelular și care au beneficiat de transplant de ficat au fost comparați cu peste 2.300 de pacienți cu aceeași afecțiune, încadrați în aceeași grupă de vârstă, care au fost tratați prin ablație cu radiofrecvență. Ablația cu radiofrecvență este o terapie alternativă pentru carcinomul hepatocelular, o procedură minim invazivă în urma căreia tumorile sunt ucise parțial sau total. Deși reprezintă tratament mai puțin invaziv, ablația nu pare a fi întotdeauna eficientă, fiind mai degrabă folosită pentru a întârzia progresul bolii, în așteptarea transplantului. La pacienții la care rezultatele nu sunt unele pozitive în urma ablației, se recomandă întotdeauna transplantul, fără ca vârsta pacientului să fie luată în considerare.
„Aceasta este prima comparație între transplantul de ficat și ablația non-chirurgicală pentru carcinom hepatocelular, realizată la pacienții în vârstă”, a declarat autorul studiului, Malay Shah, directorul chirurgical al programului de transplant hepatic la UK HealthCare. Conform descoperirilor, pacienții incluși în studiu care au beneficiat de un transplant hepatic au obținut beneficii semnificative în urma transplantului, comparativ cu cei tratați prin ablație, în ciuda vârstei lor înaintate.
În prezent, doar în SUA există peste 12.000 de persoane aflate în așteptarea unui transplant hepatic. Șansele la viață ale acestora, cât și a celorlalți oameni care necesită un transplant de ficat, ar putea crește odată cu reducerea deficitului de organe transplantabile, cu condiția creșterii numărului de persoane interesate să devină donatori după deces.
sursa: News Medical
Actualizat la 02-08-2025 | Vizite: 410 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1