Hormonoterapia cancerului de prostată ar putea crește riscul de demență?
Autor: Acasandrei Mihaela | actualizat la 14-10-2025
În rândul bărbaților care au beneficiat în cadrul tratamentului pentru cancer de prostată de terapie hormonală sau de deprivare androgenică, s-a remarcat o probabilitate de 2 ori mai mare de a fi diagnosticați cu demență. Aceasta a fost concluzia unui studiu publicat recent în jurnalul științific JAMA Oncology.
Terapia de deprivare androgenică a fost utilizată începând cu anul 1940 pentru a reduce concentrațiile de hormoni androgeni (testosteron, dihidrotestosteron etc.), cu rol în stimularea creșterii tumorale la pacienții cu cancer de prostată.
Potrivit American Cancer Society, terapia hormonală este recomandată atunci când tratamentul chirurgical sau radiologic al cancerului de prostată nu mai constituie o opțiune, în cazul recidivelor, dar și înainte sau în timpul iradierii, pentru a crește eficiența terapiei.
Deși s-au remarcat numeroase beneficii ale hormonoterapiei cu privire la supraviețuirea în cancerul de prostată, au fost sugerate și o serie de efecte secundare ale tratamentului asupra funcției cognitive. Astfel, s-a observat o asociere între deprivarea androgenică și boala Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență.
Studiul de față de asemenea și-a propus să estimeze incidența demenței, inclusiv a demenței Alzheimer, a demenție vasculare, respectiv frontotemporale, la supraviețuitorii de cancer de prostată la 5 ani de la finalizarea tratamentului hormonal. La analiză au luat parte 5,272 bărbați, dintre care 1,826 au beneficiat de terapie de deprivare androgenică.
În comparație cu bărbații care nu au primit terapie hormonală, cei care au beneficiat de acestă formă de tratament au prezentat un risc de circa două ori mai mare de a fi diagnosticat cu demență, 7.9 comparativ cu 3.9.
Având în vedere că au crescut substanțial ratele de supraviețuire în rândul pacienților cu cancer, se consideră oportună informarea pacienților cu privire la posibilele efecte adverse ale tratamentelor antitumorale asupra funcției cognitive. De aceea sunt necesare studii suplimentare pentru a valida aceste descoperiri.
Terapia de deprivare androgenică a fost utilizată începând cu anul 1940 pentru a reduce concentrațiile de hormoni androgeni (testosteron, dihidrotestosteron etc.), cu rol în stimularea creșterii tumorale la pacienții cu cancer de prostată.
Potrivit American Cancer Society, terapia hormonală este recomandată atunci când tratamentul chirurgical sau radiologic al cancerului de prostată nu mai constituie o opțiune, în cazul recidivelor, dar și înainte sau în timpul iradierii, pentru a crește eficiența terapiei.
Deși s-au remarcat numeroase beneficii ale hormonoterapiei cu privire la supraviețuirea în cancerul de prostată, au fost sugerate și o serie de efecte secundare ale tratamentului asupra funcției cognitive. Astfel, s-a observat o asociere între deprivarea androgenică și boala Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență.
Studiul de față de asemenea și-a propus să estimeze incidența demenței, inclusiv a demenței Alzheimer, a demenție vasculare, respectiv frontotemporale, la supraviețuitorii de cancer de prostată la 5 ani de la finalizarea tratamentului hormonal. La analiză au luat parte 5,272 bărbați, dintre care 1,826 au beneficiat de terapie de deprivare androgenică.
În comparație cu bărbații care nu au primit terapie hormonală, cei care au beneficiat de acestă formă de tratament au prezentat un risc de circa două ori mai mare de a fi diagnosticat cu demență, 7.9 comparativ cu 3.9.
Având în vedere că au crescut substanțial ratele de supraviețuire în rândul pacienților cu cancer, se consideră oportună informarea pacienților cu privire la posibilele efecte adverse ale tratamentelor antitumorale asupra funcției cognitive. De aceea sunt necesare studii suplimentare pentru a valida aceste descoperiri.
Potrivit autorilor, „o astfel de decizie clinică nu se poate baza pe rezultatele unei singure analize, având în vedere că terapia hormonală poate asigura creșterea speranței de viață la unii pacienți cu cancer de prostată”.
Sursa: Medical News Today
Actualizat la 14-10-2025 | Vizite: 4331 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării