Genă responsabilă de îmbătrânire poate sta și la baza dezvoltării cancerului
Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 27-07-2023
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Spitalul de Copii UPMC din Pittsburgh și de la Școala de Medicină a Universității din Pittsburgh dezvăluie că o genă numită Myc, cunoscută a fi un factor major al cancerului la șoareci și la oameni, joacă, de asemenea, un rol critic în procesul de îmbătrânire. Gena a fost dificil de studiat din cauza rolului său esențial în creșterea și dezvoltarea normală, determinând embrionii de șoarece fără Myc să moară înainte de naștere. Pentru a depăși această provocare, cercetătorii au așteptat până când șoarecii au avut aproximativ 1 lună pentru a dezactiva gena.
La eliminarea Myc, șoarecii au prezentat semne de îmbătrânire rapidă, inclusiv blană gri, pierderea blanii, slăbiciune, coordonare redusă și activitate scăzută. În ciuda îmbătrânirii mai rapide, șoarecii au trăit cu până la 20% mai mult. Descoperirea surprinzătoare a venit atunci când cercetătorii au descoperit că rata cancerului la șoarecii fără Myc a fost de peste trei ori mai mică decât la șoarecii normali. Acest lucru i-a determinat să speculeze că șoarecii care nu aveau gena Myc nu au putut să dezvolte tumori, iar puținele tumori care au apărut au avut tendința de a re-exprima Myc, sugerând că provin din celule care au reușit să scape de inactivarea genelor.
O analiză ulterioară a țesuturilor umane și de șoarece de la indivizi tineri și bătrâni a relevat o scădere treptată a expresiei Myc odată cu îmbătrânirea normală. Totuși, această scădere nu a fost suficientă pentru a preveni apariția diferitelor tipuri de cancer.
Studiul evidențiază potențialele implicații pentru terapia cancerului, deoarece Myc este o țintă pentru dezvoltarea de medicamente care inhibă creșterea tumorii. Cu toate acestea, descoperirile ridică, de asemenea, îngrijorări cu privire la posibilele efecte secundare, cum ar fi îmbătrânirea prematură, atunci când vizează Myc pentru tratamentul cancerului, în special la pacienții pediatrici.
În general, cercetarea oferă perspective valoroase asupra rolurilor complexe ale genei Myc atât în cancer, cât și în procesul de îmbătrânire, sugerând că este necesară o luare în considerare atentă în timpul dezvoltării medicamentelor care să vizeze această genă în scopuri terapeutice.
sursa: News Medical
La eliminarea Myc, șoarecii au prezentat semne de îmbătrânire rapidă, inclusiv blană gri, pierderea blanii, slăbiciune, coordonare redusă și activitate scăzută. În ciuda îmbătrânirii mai rapide, șoarecii au trăit cu până la 20% mai mult. Descoperirea surprinzătoare a venit atunci când cercetătorii au descoperit că rata cancerului la șoarecii fără Myc a fost de peste trei ori mai mică decât la șoarecii normali. Acest lucru i-a determinat să speculeze că șoarecii care nu aveau gena Myc nu au putut să dezvolte tumori, iar puținele tumori care au apărut au avut tendința de a re-exprima Myc, sugerând că provin din celule care au reușit să scape de inactivarea genelor.
O analiză ulterioară a țesuturilor umane și de șoarece de la indivizi tineri și bătrâni a relevat o scădere treptată a expresiei Myc odată cu îmbătrânirea normală. Totuși, această scădere nu a fost suficientă pentru a preveni apariția diferitelor tipuri de cancer.
Studiul evidențiază potențialele implicații pentru terapia cancerului, deoarece Myc este o țintă pentru dezvoltarea de medicamente care inhibă creșterea tumorii. Cu toate acestea, descoperirile ridică, de asemenea, îngrijorări cu privire la posibilele efecte secundare, cum ar fi îmbătrânirea prematură, atunci când vizează Myc pentru tratamentul cancerului, în special la pacienții pediatrici.
În general, cercetarea oferă perspective valoroase asupra rolurilor complexe ale genei Myc atât în cancer, cât și în procesul de îmbătrânire, sugerând că este necesară o luare în considerare atentă în timpul dezvoltării medicamentelor care să vizeze această genă în scopuri terapeutice.
sursa: News Medical
Actualizat la 27-07-2023 | Vizite: 79 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1