Folosind enzime vechi de 650 de ani, cercetătorii ar putea viza în viitor eliminarea celulelor canceroase

Reconstrucția unor enzime vechi de peste 650 de milioane de ani, cunoscute sub denumirea de caspaze efectoare, poate ajuta la înțelegerea procesului de moarte celulară programată. Într-un nou studiu, cercetătorii de la Universitatea din Texas explorează descendența clasei de enzime caspaze efectoare, responsabile de uciderea celulelor canceroase.
Atunci când o persoană suferă de cancer, procesul de moarte celulară programată numit apoptoză nu are loc într-un mod normal, ceea ce permite celulelor anormale să prospere. Activarea caspazelor, cu scopul îndeplinirii funcției acestora de a ucide celulele, ar putea ajuta dezvoltatorii de medicamente să vizeze celulele canceroase. Înainte însă, va fi necesar ca cercetătorii să identifice modalități de izolare a enzimei, pentru a putea viza exclusiv celule tumorale și pentru a nu distruge sau modifica celule normale.

Celulele au avut caspaze efectoare încă de la apariția primelor organisme eucariote, în urmă cu mai bine de un miliard de ani. De-a lungul timpului, caspazele au evoluat de la una la 12 proteine ​​care servesc diferite funcții în timpul creșterii și diviziunii celulare. Pentru a înțelege evoluția lor, cercetătorii au utilizat o metodă de calcul numită reconstrucție a stării ancestrale pentru a recrea o secvență de proteine ​​veche de 650 de milioane de ani a unui ascendent al caspazelor 3, 6 și 7.

Caspazele sunt componentele centrale ale apoptozei. În stările canceroase, celulele opresc caspazele și ocolesc procesul de moarte celulară. Un obiectiv al cercetării actuale este de a înțelege cum funcționează caspazele efectoare în condiții sănătoase. Odată ce funcția normală a proteinelor este înțeleasă, oameni de știință vor putea descoperi metode de activare a acestora în stări de boală, pentru a distruge celulele anormale, păstrându-le în același timp pe cele sănătoase.

sursa: Science Daily
foto: Clay Clark, The University of Texas at Arlington