Expunerea la o substanță chimică sintetică, asociată apariției carcinomului hepatocelular non-viral
Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din California de Sud arată că expunerea la o substanță chimică sintetică ce se găsește în mediu la scară largă poate fi responsabilă de apariția unui tip frecvent de cancer hepatic.
Conform oamenilor de știință, perfluooctanul (PFOS) face parte dintr-o clasă de substanțe chimice utilizate într-o gamă largă de produce industriale ce se descompun foarte lent și se acumulează în mediu și în țesuturile umane, cel mai afectat fiind ficatul.
Jesse Goodrich, doctor și autor principal al studiului, afirmă că studiile anterioare au certificat efectul cancerigen al PFAS, lucrarea prezentă fiind prima care demonstrează prin intermediul probelor umane acest fapt. În plus, cu toate că acesta se bazează pe cercetările deja existente, autorul apreciază că informațiile reieșite din studiu deschide noi căi spre înțelegerea necesității de depistare precoce a cancerului hepatic și de prevenire a expunerii la factorii care îl declanșează, întrucât acesta este cea mai gravă formă de afectare hepatică.
În cadrul studiului au fost utilizat mostre de țesut hepatic și sânge colectate ca parte a unui studiu epidemiologic anterior, în colaborare cu Universitatea din Hawaii, vizând aproximativ 200.000 de persoane care locuiesc în Los Angeles și Hawaii. Astfel, prin urmărirea participanților timp îndelungat, echipa a reușit să identifice 50 de persoane care au dezvoltat, ulterior prelevării probelor, cancer hepatic, evaluând probele biologice ale acestora prelevate înaintea apariției afecțiunii și comparându-le cu mostrele provenite de la 50 de persoane care nu au dezvoltat cancer hepatic în acel interval de timp.
Veronica Wendy Setiawan, profesor de științe ale populației și sănătății publice în cadrul universității americane, afirmă că numărul redus de studii pe oameni este cauzat de faptul că echipa care îl conduce are nevoie de mostrele potrivite, acestea necesitând un interval temporal crescut de la prelevare până la dezvoltarea bolii. Rezultatele analizei au arătat că persoanele cărora li s-au detectat cele mai mari cantități de diverse tipuri de PFAS în sânge și în mostrele de țesut hepatic au înregistrat o rată de diagnosticare ulterioară cu tumoră hepatică malignă de 4,5 ori mai mare decât persoanele care au înregistrat cele mai mici concentrații ale substanței chimice. Informațiile sunt prețioase, întrucât specialiștii apreciază că aproximativ 30% din populația americană va dezvolta steatoză hepatică până în 2030, aceasta reprezentând un factor de risc major pentru cancerul hepatic.
sursa: News Medical
Conform oamenilor de știință, perfluooctanul (PFOS) face parte dintr-o clasă de substanțe chimice utilizate într-o gamă largă de produce industriale ce se descompun foarte lent și se acumulează în mediu și în țesuturile umane, cel mai afectat fiind ficatul.
Jesse Goodrich, doctor și autor principal al studiului, afirmă că studiile anterioare au certificat efectul cancerigen al PFAS, lucrarea prezentă fiind prima care demonstrează prin intermediul probelor umane acest fapt. În plus, cu toate că acesta se bazează pe cercetările deja existente, autorul apreciază că informațiile reieșite din studiu deschide noi căi spre înțelegerea necesității de depistare precoce a cancerului hepatic și de prevenire a expunerii la factorii care îl declanșează, întrucât acesta este cea mai gravă formă de afectare hepatică.
În cadrul studiului au fost utilizat mostre de țesut hepatic și sânge colectate ca parte a unui studiu epidemiologic anterior, în colaborare cu Universitatea din Hawaii, vizând aproximativ 200.000 de persoane care locuiesc în Los Angeles și Hawaii. Astfel, prin urmărirea participanților timp îndelungat, echipa a reușit să identifice 50 de persoane care au dezvoltat, ulterior prelevării probelor, cancer hepatic, evaluând probele biologice ale acestora prelevate înaintea apariției afecțiunii și comparându-le cu mostrele provenite de la 50 de persoane care nu au dezvoltat cancer hepatic în acel interval de timp.
Veronica Wendy Setiawan, profesor de științe ale populației și sănătății publice în cadrul universității americane, afirmă că numărul redus de studii pe oameni este cauzat de faptul că echipa care îl conduce are nevoie de mostrele potrivite, acestea necesitând un interval temporal crescut de la prelevare până la dezvoltarea bolii. Rezultatele analizei au arătat că persoanele cărora li s-au detectat cele mai mari cantități de diverse tipuri de PFAS în sânge și în mostrele de țesut hepatic au înregistrat o rată de diagnosticare ulterioară cu tumoră hepatică malignă de 4,5 ori mai mare decât persoanele care au înregistrat cele mai mici concentrații ale substanței chimice. Informațiile sunt prețioase, întrucât specialiștii apreciază că aproximativ 30% din populația americană va dezvolta steatoză hepatică până în 2030, aceasta reprezentând un factor de risc major pentru cancerul hepatic.
sursa: News Medical
Actualizat la 11-08-2022 | Vizite: 80 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1