De ce sunt anumite medicamente utilizate împotriva cancerului pancreatic mai eficiente decât altele?
O nouă cercetare oferă posibile răspunsuri privitoare la abordarea eficientă din punct de vedere al tratamentului cancerului pancreatic.
Anchetatorii au reușit să explice de ce anumite medicamente pot să funcționeze împotriva bolii, în timp ce altele nu o pot face. Cercetarea ar putea să modifice modul în care cancerul pancreatic este văzut, astfel încât abordarea dezvoltatorilor de medicamente, cât și a cadrelor medicale, să se modifice. La momentul actual, cancerul pancreatic este unul dintre cele mai severe tipuri de cancer, în principal din cauza ratei crescute a mortalității, cât și din cauza localizării ascunse între principalele organe. Tocmai din acest motiv, orice progres înregistrat, indiferent de dimensiunile sale, ar putea să aducă reale îmbunătățiri, față de situația actuală.
David F. Kashatus, doctorand al Școlii de Medicină a Universității din Virginia, a demarat actualul proiect de cercetare în anul 2012, rezultatele din prezent fiind rezultatul a mai bine de cinci ani de studii complexe. Dorind să înțeleagă felul în care anumite modificări structurale afectează creșterea cancerului pancreatic, Kashatus a analizat modificările stranii apărute în forma mitocondriilor în cancerele determinate de mutații ale genei RAS, frecvent asociate cu diferite tipuri de tumori. Aceste modificări au fost descoperite anterior de către oamenii de știință, însă nu au fost asociate cu dezvoltarea sau stabilizarea cancerului pancreatic. În schimb, Kashatus a descoperit că atunci când gena RAS mutată este activată, mitocondriile se fragmentează, această fragmentare susținând dezvoltarea cancerului.
Procesul care susține dezvoltarea celulelor tumorale ar putea fi împiedicat, prin inhibarea diviziunii mitocondriale în celulele canceroase ale pacienților. La momentul actual, inhibarea diviziunii mitocondriale în celulele canceroase reprezintă doar un obiectiv de viitor, medicamentele care vizează acest proces fiind în stadii observaționale. Constatarea ar putea, însă, să explice funcționarea deficitară sau eficientă a unor medicamente, comparativ cu altele.
sursa: Science Daily
Actualizat la 04-10-2019 | Vizite: 68 | bibliografie
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării