De ce mutațiile identice cauzează diferite tipuri de cancer
De ce alterarea anumitor gene cauzează cancer doar în organe specifice ale corpului uman? Cercetătorii de la Consorțiul German pentru Cancer, Universitatea Tehnică Münich și Centrul Medical al Universității Göttingen au demonstrat că celulele cu originea în diverse organe au o susceptibilitate diferită la mutații activatoare în procesul de oncogeneză.
Echipa a descoperit că interacțiunile genetice specifice în funcție de țesut sunt responsabile de susceptibilitatea diferită a epiteliului biliar și pancreatic la transformarea mediată de oncogene.
În ultimele decenii nu s-au făcut îmbunătățiri în ceea ce privește tratamentul cancerului de ducte biliare și a celui pancreatic, iar terapiile țintite și eficiente nu sunt încă disponibile. Situația pacienților cu aceste patologii nu este una îmbucurătoare, aproximativ doar 10% dintre ei supraviețuind la 5 ani.
Echipa de cercetare a analizat apariția cancerului de duct biliar și a celui pancreatic la șoareci, înlocuind oncogenele normale PIK3CA și KRAS cu o variantă ce conține o mutație identică cu cea din neoplasmele umane.
Șoarecii cu gena PI3K mutată au dezvoltat în cea mai mare parte cancer de ducte biliare, în timp ce șoarecii cu gena KRAS mutată au dezvoltat doar cancer pancreatic. Acest rezultat a fost neașteptat, deoarece ambele gene prezintă mutații în ambele tipuri de cancer uman.
Studiul a dezvăluit cum genele cooperează pentru a cauza cancer în diferite organe. S-au identificat procesele cheie, ordinea în care apar în oncogeneză, precum și procesele moleculare prin care celulele normale devin maligne. Toate aceste etape reprezintă ținte potențiale pentru noi tratamente.
Anumite evenimente cooperează la nivel genetic pentru a activa în exces calea de semnalizare PI3K, iar altele perturbă activitatea unor proteine reglatoare, inactivându-le capacitatea de supresie tumorală.
Studiul a arătat că rolul unei oncogene este diferit în funcție de tipul de țesut și în funcție de alte gene modificate. Aceste oncogene alterează sistemul de semnalizare intern al celulelor dintr-un anumit țesut permițând apariția de tumori.
Multiplele interacțiuni genetice de la nivelul fiecărui țesut demonstrează că nu doar o singură genă poate prezice cât de bine va răspunde tumora respectivă la un anumit tratament. În viitor se vor putea cunoaște mai bine determinanții specifici ai unui răspuns bun la terapie, dar și ai rezistenței la tratament, ceea ce va duce medicina de precizie la un alt nivel.
Actualizat la 21-07-2021 | Vizite: 67 | bibliografie
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării