Dacă cancerul ar fi ceva ușor, toate celulele ar deveni maligne

O nouă lucrare științifică publicată în Scientific Reports determină o schimbare de perspectivă în ceea ce privește o întrebare clasică: în loc să încercăm să determinăm de ce unele celule devin celule maligne, atenția a fost îndreptată către ceea ce se întâmplă atunci când celeulele au un ciclu normal de viață și nu au componente maligne. (1)
Nu este încă un mecanism foarte bine cunoscut acela al preluării căilor de comunicare a organismului de către celulele maligne, ceea ce determină o creștere și dezolvare rapidă și anarhică a acestora. Spre deosebire de procesele infecțioase, în cazul formațiunilor maligne, acestea preiau căile de comunicare și de semnalizare chimică normale ale organismului. (1)

Modelele evoluționare construite de Leonardo Oña de la Osnabrück University și Michael Lachmann de la Santa Fe Institute, pun în lumină doi factori care fac parte din arhitectura normală a celulelor noastre și care sunt capabili să contracareze procesele maligne: costurile fabricării factorilor de creștere și aria de beneficii oferite celulelor din jur. Celulele maligne sunt verificate în momentul în care există un consum crescut de energie utiizată pentru sinteza de factori de creștere într-o anumită arie. Pentru a putea studia mai îndeaproape procesele care acompaniază o celula malignă, trebuie înțeles impactul pe care aceasta îl are asupra celuelor normale din jur, cât și dinamica acestora. Între celulele maligne și cele normale se dezvoltă o competitivitate pentru factorii de creștere. Când o celulă canceroasă trimite un semnal pentru sinteza factorilor de creștere, acel semnal are impact și asupra celulelor non-mutante din jur. În momentul în care factorii de creștere sunt transportați la acest nivel, datorită competitivității tuturor celulelor pentru aceștia, inclusiv a celulelor normale, celulele mutante pierd acest avantaj de aport. (2)

Articolul este contruit în jurul pricipiului de handicap dezvoltat de Amos Zahavi, care explică cum, din punct de vedre evoluțional, sistemele din organism se stabilizeaza împotriva celor anormale (în acest caz, împotriva celulelor maligne). Astfel, celulele maligne nu creează semnale suficient de puternice încât, în majoritatea cazurilor, acestea să beneficieze de factorii de creștere și să se dezvolte și să acapareze populația normală de celule. Acesta este unul dintre multiplele mecanisme, pe lângă cele imune, apoptoză, limitarea proliferării celulare dar și arhitectura celulară în sine, care contracarează dezvoltarea preferențială a unei celule canceroase. Cu toate acestea, în anumite cazuri, aceste mecanisme proprii de apărare anti-tumorală sunt contracarate și depășite, situație în care o formațiune tumorală malignă se dezvoltă. Înțelegerea tuturor acestor procese este extrem de dificilă și face, în continuare, un obiect important de studiu. (1), (2)

sursa: Science Daily