Copiii născuţi după transferul de embrioni congelaţi pot avea un risc mai mare de cancer
Copiii născuţi în urma fertilizării in vitro prin metoda transferului de embrioni congelaţi prezintă un risc mai mare de cancer decât riscul general, sugerează un studiu efectuat pe mai mult de opt milioane de copii născuţi în Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia. Autorii studiului menţionează că sunt necesare cercetări ulterioare, pentru a putea confirma legătura potenţială dintre cancer şi transferul de embrioni congelaţi.
Tehnologia de reproducere asistată (ART), ce permite crearea unui embrion în laborator şi ulterior transferul său în uter, este utilizată anual de milioane de femei de pe întreg globul, pentru obţinerea unei sarcini. Dacă în trecut unica soluţie de transfer a embrionului era imediat după crearea sa, în prezent femeile pot opta pentru îngheţarea embrionului şi ulterior dezgheţarea şi transferarea sa în uter, oricând se doreşte acest lucru.
Metoda de îngheţare a embrionului şi de transferare ulterioară în uter a produs multiple discuţii între cercetători, deoarece unele studii au arătat că metoda este riscantă pentru sănătatea pe termen scurt a copiilor rezultaţi. Au lipsit, însă, dovezile cu privire la riscurile medicale potenţiale pe termen lung. Studiul actual şi-a propus să rezolve lacunele de informaţii şi să analizele potenţialele asocieri între naşterea prin metoda transferului de embrioni congelaţi şi anumite afecţiuni apărute la intervale lungi de timp de la momentul naşterii.
Pentru studiu, cercetătorii au analizat datele medicale de la aproape 8 milioane de copii din ţările nordice. Dintre aceştia, aproximativ 171.000 s-au născut după utilizarea tehnologiei de reproducere asistată, în cazul a peste 22.600 de cazuri fiind utilizată metoda de transfer a embrionilor congelaţi şi dezgheţaţi. Analiza datelor din registrele de sănătate naţionale a arătat că rata de diagnostic pentru cancer a fost mai mare în răndul celor născuţi după transferul de embrioni congelaţi-dezgheţaţi. Cele mai frecvente tipuri de cancer observate în studiu au fost leucemia şi tumorile sistemului nervos central.
Autorii studiului menţionează faptul că rezultatele, deşi generate în urma unei ample analize, cu o cohortă semnificativă clinic, necesită confirmare prin cercetări ulterioare, deoarece numărul celor care au dezvoltat cancer în timpul perioadei de studiu a fost unul redus.
sursa: Science Daily
Tehnologia de reproducere asistată (ART), ce permite crearea unui embrion în laborator şi ulterior transferul său în uter, este utilizată anual de milioane de femei de pe întreg globul, pentru obţinerea unei sarcini. Dacă în trecut unica soluţie de transfer a embrionului era imediat după crearea sa, în prezent femeile pot opta pentru îngheţarea embrionului şi ulterior dezgheţarea şi transferarea sa în uter, oricând se doreşte acest lucru.
Metoda de îngheţare a embrionului şi de transferare ulterioară în uter a produs multiple discuţii între cercetători, deoarece unele studii au arătat că metoda este riscantă pentru sănătatea pe termen scurt a copiilor rezultaţi. Au lipsit, însă, dovezile cu privire la riscurile medicale potenţiale pe termen lung. Studiul actual şi-a propus să rezolve lacunele de informaţii şi să analizele potenţialele asocieri între naşterea prin metoda transferului de embrioni congelaţi şi anumite afecţiuni apărute la intervale lungi de timp de la momentul naşterii.
Pentru studiu, cercetătorii au analizat datele medicale de la aproape 8 milioane de copii din ţările nordice. Dintre aceştia, aproximativ 171.000 s-au născut după utilizarea tehnologiei de reproducere asistată, în cazul a peste 22.600 de cazuri fiind utilizată metoda de transfer a embrionilor congelaţi şi dezgheţaţi. Analiza datelor din registrele de sănătate naţionale a arătat că rata de diagnostic pentru cancer a fost mai mare în răndul celor născuţi după transferul de embrioni congelaţi-dezgheţaţi. Cele mai frecvente tipuri de cancer observate în studiu au fost leucemia şi tumorile sistemului nervos central.
Autorii studiului menţionează faptul că rezultatele, deşi generate în urma unei ample analize, cu o cohortă semnificativă clinic, necesită confirmare prin cercetări ulterioare, deoarece numărul celor care au dezvoltat cancer în timpul perioadei de studiu a fost unul redus.
sursa: Science Daily
Actualizat la 06-09-2022 | Vizite: 80 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1