Contextul genetic, crucial în cercetarea sarcomului Ewing
Autor: Teodorescu Mihai | actualizat la 16-09-2025
Observat mai ales la copii, adolescenți și adulții tineri, sarcomul Ewing este un tip de cancer malign rar, derivat din măduva osoasă. În majoritatea cazurilor, sarcomul Ewing este asociat cu o singură mutație de control dominant. Cu toate acestea, este posibil ca această mutație să nu fie pe deplin capabilă să declanșeze tumorigeneza. Conform unei noi cercetări, tumorigeneza sarcomului este determinată de interacțiunea mutației somatice dobândite, apărută spontan în țesutul afectat, și factorul ereditar. Specialiștii de la Ludwig-Maximilians-Universität München au demonstrat că mutația dobândită, care determină apariția bolii, nu stabilește și cursul bolii. Cursul clinic al afecțiunii este unul eterogen, variația fiind atribuită interacțiunii dintre contextul genetic și mutația genetică.
Studiul, publicat recent în jurnalul Nature Communications, arată modul în care interacțiunea genetică determină cursul bolii, în mod individual pentru fiecare pacient. Totodată, studiul demonstrează că variația moștenită în secvențele regulatoare ale mai multor gene țintă definește inclusiv afinitatea pentru proteina hibridă. Acest factor determină, într-un final, rata de creștere a tumorii. Tocmai din acest motiv, există diferențe semnificative de severitate a bolii de la pacient la pacient, chiar dacă mutația somatică la nivelul țesutului este aceeași. Variabilitatea genetică moștenită, considerat singurul factor de diferențiere între pacienții cu sarcom Edwig, influențează cursul bolii.
Cercetătorii au descoperit niveluri diferite de activare a genelor reglementate de interacțiunea genetică. Această interacțiune poate explica cel puțin parțial de ce un anumit medicament poate inhiba eficient creșterea tumorii unui pacient, fără a avea însă aceleași efecte la un alt pacient. Există o presupunere că acest principiu se aplică și altor tipuri de cancer, fiind necesare însă studii suplimentare pentru explorarea acestui mecanism de interacțiune între mutațiile somatice asupra evoluției bolilor maligne și variațiile genetice ale liniei germinale.
sursa: Science Daily
Studiul, publicat recent în jurnalul Nature Communications, arată modul în care interacțiunea genetică determină cursul bolii, în mod individual pentru fiecare pacient. Totodată, studiul demonstrează că variația moștenită în secvențele regulatoare ale mai multor gene țintă definește inclusiv afinitatea pentru proteina hibridă. Acest factor determină, într-un final, rata de creștere a tumorii. Tocmai din acest motiv, există diferențe semnificative de severitate a bolii de la pacient la pacient, chiar dacă mutația somatică la nivelul țesutului este aceeași. Variabilitatea genetică moștenită, considerat singurul factor de diferențiere între pacienții cu sarcom Edwig, influențează cursul bolii.
Cercetătorii au descoperit niveluri diferite de activare a genelor reglementate de interacțiunea genetică. Această interacțiune poate explica cel puțin parțial de ce un anumit medicament poate inhiba eficient creșterea tumorii unui pacient, fără a avea însă aceleași efecte la un alt pacient. Există o presupunere că acest principiu se aplică și altor tipuri de cancer, fiind necesare însă studii suplimentare pentru explorarea acestui mecanism de interacțiune între mutațiile somatice asupra evoluției bolilor maligne și variațiile genetice ale liniei germinale.
sursa: Science Daily
Actualizat la 16-09-2025 | Vizite: 852 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării