Contextul genetic, crucial în cercetarea sarcomului Ewing
Autor: Teodorescu Mihai | actualizat la 16-09-2025
Observat mai ales la copii, adolescenți și adulții tineri, sarcomul Ewing este un tip de cancer malign rar, derivat din măduva osoasă. În majoritatea cazurilor, sarcomul Ewing este asociat cu o singură mutație de control dominant. Cu toate acestea, este posibil ca această mutație să nu fie pe deplin capabilă să declanșeze tumorigeneza. Conform unei noi cercetări, tumorigeneza sarcomului este determinată de interacțiunea mutației somatice dobândite, apărută spontan în țesutul afectat, și factorul ereditar. Specialiștii de la Ludwig-Maximilians-Universität München au demonstrat că mutația dobândită, care determină apariția bolii, nu stabilește și cursul bolii. Cursul clinic al afecțiunii este unul eterogen, variația fiind atribuită interacțiunii dintre contextul genetic și mutația genetică.
Studiul, publicat recent în jurnalul Nature Communications, arată modul în care interacțiunea genetică determină cursul bolii, în mod individual pentru fiecare pacient. Totodată, studiul demonstrează că variația moștenită în secvențele regulatoare ale mai multor gene țintă definește inclusiv afinitatea pentru proteina hibridă. Acest factor determină, într-un final, rata de creștere a tumorii. Tocmai din acest motiv, există diferențe semnificative de severitate a bolii de la pacient la pacient, chiar dacă mutația somatică la nivelul țesutului este aceeași. Variabilitatea genetică moștenită, considerat singurul factor de diferențiere între pacienții cu sarcom Edwig, influențează cursul bolii.
Cercetătorii au descoperit niveluri diferite de activare a genelor reglementate de interacțiunea genetică. Această interacțiune poate explica cel puțin parțial de ce un anumit medicament poate inhiba eficient creșterea tumorii unui pacient, fără a avea însă aceleași efecte la un alt pacient. Există o presupunere că acest principiu se aplică și altor tipuri de cancer, fiind necesare însă studii suplimentare pentru explorarea acestui mecanism de interacțiune între mutațiile somatice asupra evoluției bolilor maligne și variațiile genetice ale liniei germinale.
sursa: Science Daily
Studiul, publicat recent în jurnalul Nature Communications, arată modul în care interacțiunea genetică determină cursul bolii, în mod individual pentru fiecare pacient. Totodată, studiul demonstrează că variația moștenită în secvențele regulatoare ale mai multor gene țintă definește inclusiv afinitatea pentru proteina hibridă. Acest factor determină, într-un final, rata de creștere a tumorii. Tocmai din acest motiv, există diferențe semnificative de severitate a bolii de la pacient la pacient, chiar dacă mutația somatică la nivelul țesutului este aceeași. Variabilitatea genetică moștenită, considerat singurul factor de diferențiere între pacienții cu sarcom Edwig, influențează cursul bolii.
Cercetătorii au descoperit niveluri diferite de activare a genelor reglementate de interacțiunea genetică. Această interacțiune poate explica cel puțin parțial de ce un anumit medicament poate inhiba eficient creșterea tumorii unui pacient, fără a avea însă aceleași efecte la un alt pacient. Există o presupunere că acest principiu se aplică și altor tipuri de cancer, fiind necesare însă studii suplimentare pentru explorarea acestui mecanism de interacțiune între mutațiile somatice asupra evoluției bolilor maligne și variațiile genetice ale liniei germinale.
sursa: Science Daily
Actualizat la 16-09-2025 | Vizite: 870 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1