Chimio-radioterapia, la fel de eficientă precum rezecția chirurgicală a rectului?
Operația chirurgicală de înlăturare a ultimei părți a tubului digestiv este, la momentul actual, principala metodă terapeutică aplicată în cazul pacienților diagnosticați cu cancer rectal.
Eficiența acestei proceduri este totuși limitată și are efecte ireversibile asupra organismului uman, printre acestea numărându-se pierderea funcției de eliminare a materiilor fecale.
Rezecția chirurgicală radicală a rectului deteriorează mult calitatea vieții pacientului, fapt ce i-a determinat pe medicii specialiști de la Institutul Oncologic Memorial Sloan-Kettering să conducă un studiu științific în domeniu. Obiectivul lor a fost acela de a descoperi cât de eficientă este operația de înlăturarea a rectului, în comparație cu chimio-radioterapia, și dacă este necesară pentru toți pacienții diagnosticați cu această formă de cancer.
Echipa de cercetare a analizat evoluția tumorilor rectale pentru 145 de persoane înregistrate în perioada 2006-2014 la Institutul Oncologic Memorial Sloan-Kettering. Planul de tratament urmat de pacienți a presupus, fără excepții, cure de chimio-radioterapie, iar pentru jumătate dintre ei s-a continuat și cu rezecția chirurgicală a rectului.
Persoanele care au exclus operația imediată din schema curativă au optat, în schimb, pentru monitorizarea atentă a maladiei, prezentându-se în mod constant la medic pentru controale de rutină.
Concluziile studiului sunt promițătoare: aproximativ 50% dintre pacienții diagnosticați cu cancer rectal în stadiul I nu au nevoie de intervenția chirurgicală asociată chimio-radioterapiei, iar pentru stadiile II și III ale maladiei, 30-40%.
De asemenea, s-a constatat că, pe termen lung, ambele metode terapeutice oferă aproximativ aceleași rezultate. Pentru grupul care a exclus operația din planul terapeutic, rata de supriviețuire după 4 ani a fost de 91%. Pentru cealaltă categorie de pacienți a fost de 95%, însă calitatea vieții le-a fost puternic deteriorată de intervenția chirurgicală.
Sursa: Medical Xpress
Eficiența acestei proceduri este totuși limitată și are efecte ireversibile asupra organismului uman, printre acestea numărându-se pierderea funcției de eliminare a materiilor fecale.
Rezecția chirurgicală radicală a rectului deteriorează mult calitatea vieții pacientului, fapt ce i-a determinat pe medicii specialiști de la Institutul Oncologic Memorial Sloan-Kettering să conducă un studiu științific în domeniu. Obiectivul lor a fost acela de a descoperi cât de eficientă este operația de înlăturarea a rectului, în comparație cu chimio-radioterapia, și dacă este necesară pentru toți pacienții diagnosticați cu această formă de cancer.
Echipa de cercetare a analizat evoluția tumorilor rectale pentru 145 de persoane înregistrate în perioada 2006-2014 la Institutul Oncologic Memorial Sloan-Kettering. Planul de tratament urmat de pacienți a presupus, fără excepții, cure de chimio-radioterapie, iar pentru jumătate dintre ei s-a continuat și cu rezecția chirurgicală a rectului.
Persoanele care au exclus operația imediată din schema curativă au optat, în schimb, pentru monitorizarea atentă a maladiei, prezentându-se în mod constant la medic pentru controale de rutină.
Concluziile studiului sunt promițătoare: aproximativ 50% dintre pacienții diagnosticați cu cancer rectal în stadiul I nu au nevoie de intervenția chirurgicală asociată chimio-radioterapiei, iar pentru stadiile II și III ale maladiei, 30-40%.
De asemenea, s-a constatat că, pe termen lung, ambele metode terapeutice oferă aproximativ aceleași rezultate. Pentru grupul care a exclus operația din planul terapeutic, rata de supriviețuire după 4 ani a fost de 91%. Pentru cealaltă categorie de pacienți a fost de 95%, însă calitatea vieții le-a fost puternic deteriorată de intervenția chirurgicală.
Sursa: Medical Xpress
Actualizat la 13-01-2025 | Vizite: 919 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1