Celulele T, mai active in depistarea cancerului decat se credea
Autor: Rusu Andreea | actualizat la 25-10-2025
Spre deosebire de ce credeau anterior oamenii de știință, noi cercetări susțin că celulele T ce luptă împotriva cancerului pot detecta și celulele canceroase care manifestă mai puțin boala.
În momentul în care cercetatorii cultivă celule T în laborator, acestea se află în echilibru, așteptând să se întâlnească cu celulele canceroase. Totuși, acesta nu este modul prin care ele funcționează în organism. În corp, aceste celule sunt precum niște detectivi care nu așteaptă, ci caută în mod activ celulele infectate.
Studiul reprezintă un pas important spre dezvoltarea de celulele T killer care să atace tumorile.
Descoperirile sunt rezultatul a peste 1.000 de experimente individuale ce au urmărit declanșarea celulelor T atunci când sunt stimulate de o sursă umană nedetectabilă.
Cercetările demonstrează că celulele T pot declanșa moartea celulelor cu mult mai puține semne de patogeni infecțioși, vătămări fizice, cât și transformări maligne față de ceea ce se considera anterior.
Studiul urmărește acele celule T care au potențialul să dezvolte cea mai puternică legătură cu celulele avariate, atunci când celulele T sunt puse în contact cu acestea. Cu ajutorul noilor teste, se poate măsura interacțiunea în mediul nativ, energizat.
Cercetătorii au utilizat pensete optice pentru a selecta sfere microscopice, tapetându-le cu aceleași peptide întâlnite pe celulele bolnave, iar apoi au amplasat aceste sfere pe celulele T. Fără nicio forță, se presupunea că celulele T vor adulmeca fiecare peptidă într-un proces lung care se va termina în momentul în care la receptori s-au legat suficiente peptide astfel încât să se declanșeze un răspuns imun. Apoi oamenii de știință au aplicat celulei T o forță de 10 piconewtoni. Cu ajutorul unui colorant special aplicat celulei T, s-a observat o creștere a calciului intracelular, dovadă a activării acesteia. Atunci cercetătorii au început să îndepărteze câte o peptidă, observând că dacă aplică o forță mică, celula T poate să își îndeplinească funcția chiar și la contactul cu un număr de două peptide.
Studiul poate ajuta la dezvoltarea de noi strategii pentru terapiile cu celule T. Cercetările au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Sursa: Futurity
În momentul în care cercetatorii cultivă celule T în laborator, acestea se află în echilibru, așteptând să se întâlnească cu celulele canceroase. Totuși, acesta nu este modul prin care ele funcționează în organism. În corp, aceste celule sunt precum niște detectivi care nu așteaptă, ci caută în mod activ celulele infectate.
Studiul reprezintă un pas important spre dezvoltarea de celulele T killer care să atace tumorile.
Descoperirile sunt rezultatul a peste 1.000 de experimente individuale ce au urmărit declanșarea celulelor T atunci când sunt stimulate de o sursă umană nedetectabilă.
Cercetările demonstrează că celulele T pot declanșa moartea celulelor cu mult mai puține semne de patogeni infecțioși, vătămări fizice, cât și transformări maligne față de ceea ce se considera anterior.
Studiul urmărește acele celule T care au potențialul să dezvolte cea mai puternică legătură cu celulele avariate, atunci când celulele T sunt puse în contact cu acestea. Cu ajutorul noilor teste, se poate măsura interacțiunea în mediul nativ, energizat.
Cercetătorii au utilizat pensete optice pentru a selecta sfere microscopice, tapetându-le cu aceleași peptide întâlnite pe celulele bolnave, iar apoi au amplasat aceste sfere pe celulele T. Fără nicio forță, se presupunea că celulele T vor adulmeca fiecare peptidă într-un proces lung care se va termina în momentul în care la receptori s-au legat suficiente peptide astfel încât să se declanșeze un răspuns imun. Apoi oamenii de știință au aplicat celulei T o forță de 10 piconewtoni. Cu ajutorul unui colorant special aplicat celulei T, s-a observat o creștere a calciului intracelular, dovadă a activării acesteia. Atunci cercetătorii au început să îndepărteze câte o peptidă, observând că dacă aplică o forță mică, celula T poate să își îndeplinească funcția chiar și la contactul cu un număr de două peptide.
Studiul poate ajuta la dezvoltarea de noi strategii pentru terapiile cu celule T. Cercetările au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Sursa: Futurity
Actualizat la 25-10-2025 | Vizite: 1071 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1