Celulele canceroase surori dezvăluie stări preexistente de rezistență la tratament în cancer
Autor: Camelia Airinei, senior editor | actualizat la 12-02-2024
Studiul cercetătorilor din Helsinki abordează o problemă majoră în tratamentul cancerului, rezistența la tratament, accentuând rolul heterogenității non-genetice în dezvoltarea acestei rezistențe. Prin utilizarea unui nou sistem numit ReSisTrace, cercetătorii au investigat modul în care celulele canceroase își împart destinele în funcție de tratament, începând chiar din stadiul pre-tratament. Sistemul se bazează pe monitorizarea celulelor „surori”, care împart o origine comună, pentru a identifica modele transcriptomice asociate cu rezistența la tratament înainte ca tratamentul să fie aplicat.
Experimentul a fost efectuat pe o linie celulară de cancer ovarian seros de grad înalt (HGSOC), testând rezistența la chimioterapia cu carboplatină, inhibitorul PARP olaparib și citotoxicitatea imună prin celulele NK. ReSisTrace a dezvăluit că celulele surori, având un profil genetic similar, prezintă răspunsuri diferite la tratament datorită variațiilor transcriptomice care se acumulează la fiecare diviziune celulară. Cercetătorii au identificat astfel celulele pre-rezistente și au analizat profilurile lor de expresie genetică în contextul pre-tratament.
Rezultatele indică faptul că anumite subclone celulare prezintă o predispoziție la rezistența la tratament, subliniind importanța interacțiunii între trăsăturile genetice și cele fenotipice non-genetice în dezvoltarea rezistenței la tratament. De asemenea, studiul sugerează că deficiența în repararea homologă (HRD) a ADN-ului poate influența sensibilitatea celulelor canceroase la tratamentele imune, cum ar fi atacul celulelor NK.
Pentru a contracara rezistența la tratament, cercetătorii au propus utilizarea unor molecule mici care să inducă stări celulare pre-sensibile, crescând astfel susceptibilitatea celulelor canceroase la tratamentele ulterioare. Acest concept sugerează o abordare secvențială în tratamentul cancerului, unde celulele canceroase sunt mai întâi pregătite pentru a deveni mai sensibile la tratamentul principal.
Abordarea deschide calea pentru dezvoltarea terapiilor secvențiale în cancer, care pot bloca rezistența înainte de a apărea, reprezentând un pas important în combaterea rezistenței la tratament în oncologie.
sursa: EurekAlert
foto: University of Helsinki (Adobe Stock)
Experimentul a fost efectuat pe o linie celulară de cancer ovarian seros de grad înalt (HGSOC), testând rezistența la chimioterapia cu carboplatină, inhibitorul PARP olaparib și citotoxicitatea imună prin celulele NK. ReSisTrace a dezvăluit că celulele surori, având un profil genetic similar, prezintă răspunsuri diferite la tratament datorită variațiilor transcriptomice care se acumulează la fiecare diviziune celulară. Cercetătorii au identificat astfel celulele pre-rezistente și au analizat profilurile lor de expresie genetică în contextul pre-tratament.
Rezultatele indică faptul că anumite subclone celulare prezintă o predispoziție la rezistența la tratament, subliniind importanța interacțiunii între trăsăturile genetice și cele fenotipice non-genetice în dezvoltarea rezistenței la tratament. De asemenea, studiul sugerează că deficiența în repararea homologă (HRD) a ADN-ului poate influența sensibilitatea celulelor canceroase la tratamentele imune, cum ar fi atacul celulelor NK.
Pentru a contracara rezistența la tratament, cercetătorii au propus utilizarea unor molecule mici care să inducă stări celulare pre-sensibile, crescând astfel susceptibilitatea celulelor canceroase la tratamentele ulterioare. Acest concept sugerează o abordare secvențială în tratamentul cancerului, unde celulele canceroase sunt mai întâi pregătite pentru a deveni mai sensibile la tratamentul principal.
Abordarea deschide calea pentru dezvoltarea terapiilor secvențiale în cancer, care pot bloca rezistența înainte de a apărea, reprezentând un pas important în combaterea rezistenței la tratament în oncologie.
sursa: EurekAlert
foto: University of Helsinki (Adobe Stock)
Actualizat la 12-02-2024 | Vizite: 64 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării