Au fost descoperite noi modalități de îmbunătățire a imunoterapiei în cancer
De-a lungul timpului, imunoterapia s-a dovedit eficientă în tratamentul antitumoral, având rezultate impresionante în rândul unor tipuri de cancer precum limfoamele, cancerele bronhopulmonare sau melanomul. Cu toate acestea, în foarte multe cazuri, rezultatele scontate nu au fost obținute, existând în continuate variabilitatea răspunsului tumoral la imunoterapie, de multe ori pacienții cu același tip de neoplazie răspunzând diferit la tratament.
Pornind de la această premisă, cercetătorii de la Washington University School of Medicine din St. Louis au descoperit o nouă modalitate prin intermediul căreia să se poată obține, în viitor, un răspuns imun mult mai puternic în cadrul imunoterapiei în cancer. Noile informații au fost prezentate într-un studiu recent publicat, pe 23 octombrie, în revista Nature. În cadrul acestui studiu, autorii menționează că un răspuns mai eficient la imunoterapie ar fi legat de alăturarea dintre vaccinuri și administrarea concomitentă de „checkpoint inhibitors” (inhibitor ai unor proteine specifice, fie aparținând celulei tumorale, fie celei imune, care, odată inactivată, ar permite acțiunea celulelor sistemului imun asupra celulelor neoplazice, cu distrugerea celor din urmă).
De asemenea, studiul sugerează și faptul că o influență majoră în îmbunătățirea răspunsului imun ar fi recrutarea masivă a celulelor T helper (acestea au rol în recunoașterea celulei tumorale și recrutarea celulelor T killer, care atacă celula tumorală). Astfel, în viitor, pe lângă studiul genelor aparținând MHC I (complex major de histocompatibilitate I) și posibilelor mutații ale acestora (MHC I sunt răspunzătoare de participarea limfocitelor T killer la răspunsul imun), este necesar și studiul mutațiilor din cadrul MHC II (răspunzător de participarea limfocitelor T helper la răspunsul imun). Având în vedere aceste date, autorii consideră că, prin elaborarea unor vaccinuri specific-tumorale care vor activa atât limfocitele T helper, cât T killer, specifice antigenelor identificate în cadrul celulelor tumorale ale pacientului, răspunsul imun va fi net îmbunătățit.
În concluzie, cercetătorii sunt de părere că de departe cel mai eficient răspuns antitumoral este obținut prin asocierea unor vaccinuri specific-tumorale, activatoare de limfocite T killer și T helper, și utilizarea unor inhibitori de tip „checkpoin inhibitors”, care să potențeze efectul limfocitelor asupra celulelor neoplazice.
sursa: Science Daily
Pornind de la această premisă, cercetătorii de la Washington University School of Medicine din St. Louis au descoperit o nouă modalitate prin intermediul căreia să se poată obține, în viitor, un răspuns imun mult mai puternic în cadrul imunoterapiei în cancer. Noile informații au fost prezentate într-un studiu recent publicat, pe 23 octombrie, în revista Nature. În cadrul acestui studiu, autorii menționează că un răspuns mai eficient la imunoterapie ar fi legat de alăturarea dintre vaccinuri și administrarea concomitentă de „checkpoint inhibitors” (inhibitor ai unor proteine specifice, fie aparținând celulei tumorale, fie celei imune, care, odată inactivată, ar permite acțiunea celulelor sistemului imun asupra celulelor neoplazice, cu distrugerea celor din urmă).
De asemenea, studiul sugerează și faptul că o influență majoră în îmbunătățirea răspunsului imun ar fi recrutarea masivă a celulelor T helper (acestea au rol în recunoașterea celulei tumorale și recrutarea celulelor T killer, care atacă celula tumorală). Astfel, în viitor, pe lângă studiul genelor aparținând MHC I (complex major de histocompatibilitate I) și posibilelor mutații ale acestora (MHC I sunt răspunzătoare de participarea limfocitelor T killer la răspunsul imun), este necesar și studiul mutațiilor din cadrul MHC II (răspunzător de participarea limfocitelor T helper la răspunsul imun). Având în vedere aceste date, autorii consideră că, prin elaborarea unor vaccinuri specific-tumorale care vor activa atât limfocitele T helper, cât T killer, specifice antigenelor identificate în cadrul celulelor tumorale ale pacientului, răspunsul imun va fi net îmbunătățit.
În concluzie, cercetătorii sunt de părere că de departe cel mai eficient răspuns antitumoral este obținut prin asocierea unor vaccinuri specific-tumorale, activatoare de limfocite T killer și T helper, și utilizarea unor inhibitori de tip „checkpoin inhibitors”, care să potențeze efectul limfocitelor asupra celulelor neoplazice.
sursa: Science Daily
Actualizat la 29-10-2019 | Vizite: 67 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării