Apoptoza programată în celulele canceroase - depășirea rezistenței prin compuși care induc paraptoză
Autor: Bulacu Ioan-Alexandru | actualizat la 19-07-2025
Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Tokyo arată că inducerea unei morți celulare programate (PCD) ar putea reprezenta o opțiune terapeutică utilizabilă pe scară largă în vederea tratării cancerului. Conform oamenilor de știință, PCD cuprinde numeroase procese printre care se numără apoptoza, necroptoza și paraptoza, cea din urmă fiind cel mai recent identificat tip de moarte celulară, cauzată de afluxul de ioni de calciu în celule, ce determină moartea lor.
Shin Aoki, profesor și autor principal al studiului, afirmă că celulele canceroase devin deseori rezistente la tratamentele convenționale împotriva tumorilor, ceea ce determină necesitatea apariției unor tehnici alternative de oprire a multiplicării acestora, printre care se numără și paraptoza. Acesta explică faptul că, în cadrul unui studiu anterior, echipa sa a sintetizat un compus hibrid de iridiu-peptidă ce are capacitatea de inducere a paraptozei, cu toate că structura acestuia este diferită față de cea a compușilor convenționali. Aceștia sunt alcătuiți dintr-un miez de tripticen și două sau trei peptide cationice formate din lizină și glicină printr-un lanț de legare alchil-C8, compușii fiind denumiți în funcție de pozițiile în care se regăsesc unitățile tripticene 5, syn-6 și, respectiv, anti-6. În urma obținerii acestor compuși, cercetătorii au experimentat moartea programată a celulelor Jurkat, un tip de limfocite umane utilizate în cercetare, în cadrul cărora au descoperit o inhibiție a morții de către cianura de carbonil m-clorofenil hidrazonă, RuRed și 2-aminoetoxidifenil boratul, compuși care sunt responsabili de PCD de tipul autofagie, necroptoză și apoptoză. Prin urmare, specialiștii au descoperit că mecanismul prin care apare moartea celulei în urma administrării compușilor hibrizi este unul de paraptoză, aspect susținut de observarea unui transfer excesiv de calciu din reticulul endoplasmatic către mitocondrii, ceea ce determină o pierdere a potențialului membranei mitocondriale, cele două organite celulare fuzionând și determinând un proces de vacuolizare citoplasmatică.
Ulterior unor analize microscopice amănunțite, cercetătorii au descoperit că membranele reticulului endoplasmatic și mitocondriilor sunt atașate una de cealaltă în urma administrării compusului hibrid, ceea ce determină o facilitare a transferului de calciu. Informațiile sunt cruciale pentru proiectarea unor compuși ce pot fi, din punct de vedere clinic, utilizați drept agenți terapeutici împotriva cancerului.
sursa: Science Daily
foto: Tokyo University of Science
Actualizat la 19-07-2025 | Vizite: 1148 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1