Activarea constantă a proteinelor p53 în hepatocitele pacienților cu afecțiuni hepatice cronice ar putea promova dezvoltarea cancerului hepatic
Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Osaka arată că activarea constantă a proteinei p53, denumită „gardianul genomului” deoarece activarea sa induce moartea controlată a celulelor în cazul în care acestea devin cancerigene, poate determina apariția cancerului hepatic la persoanele care suferă de afecțiuni hepatice cronice.
Conform oamenilor de știință, motivul pentru care tumorile hepatice sunt mai frecvente la persoanele care prezintă boli cronice la nivel hepatic este bazat pe faptul că proteinele p53 sunt active timp îndelungat la aceștia, în încercarea de menținere a unui număr cât mai mare de hepatocite sănătoase.
Yuki Makino, autor principal al studiului, afirmă că rolul acestor proteine în cadrul afecțiunilor hepatice cronice este intrigant, deoarece acestea sunt o parte vitală a luptei continue a organismului uman împotriva cancerului. Studiul a fost realizat prin crearea unui model de șoarece de laborator ce prezenta o acumulare de proteine p53 la nivelul hepatocitelor, prin ștergerea genei Mdm2, răspunzătoare de reglarea expresiei proteinei prin țintirea acesteia în vederea degradării. Astfel, specialiștii au descoperit că o creștere a numărului de proteine p53 hepatice viabile determină procese de apoptoză mai frecvente și un fenotip secretor asociat senescenței, prin care celulele din apropierea zonelor cu anomalii devin canceroase.
Tetsuo Takehara, profesor de gastroenterologie la universitatea japoneză, afirmă că apariția tumorilor hepatice pe aceste căi este modulată de celulele hetapice progenitoare (HPC), pe care acesta le aseamănă cu celulele stem. Autorul explică faptul că injectarea ulterioară prelevării acestora șoarecilor de laborator nemodificați a determinat apariția unor procese tumorale hepatice și la aceștia, sugerând astfel faptul că HPC-urile joacă un rol cheie în procesul de cancerizare mediat de proteinele p53. De asemenea, oamenii de știință au obținut aceleași rezultate și atunci când au reglat expresia genetică a Mdm2 în vederea scăderii numărului de proteine p53 hepatice, întrucât dezvoltarea tumorală a fost accelerată.
Makino subliniază și că echipa sa a efectuat o comparație în cadrul studiului a unor mostre de țesut hepatic aparținând la 182 de pacienți cu afecțiuni cronice hepatice cu 23 de mostre de ficat sănătos, observând astfel că proteinele p53 au fost activate excesiv, determinând niveluri de apoptoză și senescență, precum și o expresie a HPC crescute, ce au dus în final la apariția cancerului hepatic.
sursa: News Medical
Conform oamenilor de știință, motivul pentru care tumorile hepatice sunt mai frecvente la persoanele care prezintă boli cronice la nivel hepatic este bazat pe faptul că proteinele p53 sunt active timp îndelungat la aceștia, în încercarea de menținere a unui număr cât mai mare de hepatocite sănătoase.
Yuki Makino, autor principal al studiului, afirmă că rolul acestor proteine în cadrul afecțiunilor hepatice cronice este intrigant, deoarece acestea sunt o parte vitală a luptei continue a organismului uman împotriva cancerului. Studiul a fost realizat prin crearea unui model de șoarece de laborator ce prezenta o acumulare de proteine p53 la nivelul hepatocitelor, prin ștergerea genei Mdm2, răspunzătoare de reglarea expresiei proteinei prin țintirea acesteia în vederea degradării. Astfel, specialiștii au descoperit că o creștere a numărului de proteine p53 hepatice viabile determină procese de apoptoză mai frecvente și un fenotip secretor asociat senescenței, prin care celulele din apropierea zonelor cu anomalii devin canceroase.
Tetsuo Takehara, profesor de gastroenterologie la universitatea japoneză, afirmă că apariția tumorilor hepatice pe aceste căi este modulată de celulele hetapice progenitoare (HPC), pe care acesta le aseamănă cu celulele stem. Autorul explică faptul că injectarea ulterioară prelevării acestora șoarecilor de laborator nemodificați a determinat apariția unor procese tumorale hepatice și la aceștia, sugerând astfel faptul că HPC-urile joacă un rol cheie în procesul de cancerizare mediat de proteinele p53. De asemenea, oamenii de știință au obținut aceleași rezultate și atunci când au reglat expresia genetică a Mdm2 în vederea scăderii numărului de proteine p53 hepatice, întrucât dezvoltarea tumorală a fost accelerată.
Makino subliniază și că echipa sa a efectuat o comparație în cadrul studiului a unor mostre de țesut hepatic aparținând la 182 de pacienți cu afecțiuni cronice hepatice cu 23 de mostre de ficat sănătos, observând astfel că proteinele p53 au fost activate excesiv, determinând niveluri de apoptoză și senescență, precum și o expresie a HPC crescute, ce au dus în final la apariția cancerului hepatic.
sursa: News Medical
Actualizat la 25-07-2022 | Vizite: 80 | bibliografie
Alte articole:
- Screeningul genetic BRCA1/BRCA2: cui se recomandă și ce înseamnă un rezultat pozitiv
- Testul PSA: când îl faci, cum îl interpretezi și ce înseamnă un rezultat ridicat
- Cancer de sân: depistare precoce, factori de risc și tratament 2026
- Dislipidemia la pacienții cu cancer: riscul cardiovascular subestimat și opțiuni terapeutice — EHJ 2026
- Amiloidoza AL în era daratumumab: factori prognostici și biomarkeri pentru era modernă
- Fulvestrantul ca terapie de menținere dublează supraviețuirea fără progresie față de capecitabină în cancerul mamar metastatic HR+/HER2−
- Imunoterapia adăugată chimioterapiei neoadjuvante crește rata de răspuns patologic complet în cancerul mamar triplu-negativ precoce
- Estradiolul transdermic, non-inferior agoniștilor LHRH în cancerul de prostată local avansat, cu profil mai bun de tolerabilitate osoasă și metabolică
- Dinamica ADN tumoral circulant prezice rezultatele clinice în cancerul colorectal metastatic tratat cu cetuximab
- Corelate imune sistemice ale supraviețuirii pe termen lung după terapie combinată cu adenovirus oncolitic și interferon gamma în gliomul de grad înalt
- Tucidinostat adăugat la R-CHOP îmbunătățește supraviețuirea în limfomul DLBCL cu dublu-expresor MYC/BCL2
- Limfomul din celule de manta: ibrutinib fără transplant autolog este non-inferior regimului standard cu transplant la 4,5 ani de urmărire
- Darolutamida controlează durerea și menține calitatea vieții în cancerul de prostată metastatic hormono-sensibil — date ARANOTE Lancet Oncology
- PSA seric la 6, 12 și 24 de săptămâni prezice puternic supraviețuirea globală în cancerul de prostată metastatic și cu risc înalt — date STAMPEDE
- DUSP21 resensibilizează celulele de leucemie mieloidă cronică rezistente la imatinib la acțiunea ponatinibului prin diferențiere eritroidă mediată de GATA-1