Acetiltransferazele, potențiale ținte de tratament a cancerului
Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea Huazhong din Wuhan arată că acetiltransferazele, mediatori ai reacției de acilare a histonelor, cu puternic impact asupra apariției unor multiple afecțiuni la nivelul organismului, ar putea reprezenta o țintă terapeutică pentru prevenirea și tratarea cancerului. Conform oamenilor de știință, histon-lizin acilarea face parte dintr-o clasă largă de modificări posttranscripționale importante și esențiale pentru activități biologice precum reglarea transcripțională, repararea moleculelor de ADN și progresia ciclului celular.
Autorii explică faptul că noua descoperire a fost posibilă datorită noilor inovații din domeniul biologiei structurale și inteligenței artificiale, sugerând faptul că acetiltransferaza ar putea reprezenta o posibilă țintă pentru tratamentul leziunilor canceroase. Acest potențial este descris de specialiști în lucrare prin prisma agenților ce pot modifica această enzimă, pe care îi descriu drept având o eficiență crescută și o selectivitate pe măsură.
Aceștia explică faptul că, în afara cancerului, modificările patologice din cadrul reacției de acilare sunt responsabile și de afecțiuni neurologice și metabolice, astfel că atenția cercetătorilor din domeniul medical este ațintită asupra modalităților de identificare a moleculelor ce pot modifica enzima ce catalizează această reacție în vederea corectării anomaliilor întâlnite la acest nivel.
Oamenii de știință sunt de părere că inhibitorii acetiltransferazei nu oferă doar o posibilitate de reducere a proliferării și metastazării celulelor tumorale, ci pot funcționa drept adjuvanți ai chimioterapiei și radioterapiei din cursul tratamentelor actuale ale cancerului.
Cu toate acestea, de menționat sunt două caracteristici ale moleculelor care le limitează potențialul de utilizare în cadrul terapiilor la momentul actual, anume activitatea orală scăzută și specificitatea redusă la nivel celular, acestea reprezentând totodată principalele dificultăți pe care specialiștii le întâmpină în cadrul procesului de dezvoltare a agenților modificatori ai acetiltransferazelor.
Autorii subliniază rolul inteligenței artificiale în noile inovații și descoperiri medicale, sugerând că potențialul de predicție a proprietăților farmacologice ale unor substanțe sau de dezvoltare și îmbunătățire a acestora este cheia identificării unor metode moderne de tratament a afecțiunilor cu prevalență crescută în zilele noastre, precum cancerul sau bolile metabolice, cea mai reprezentativă fiind diabetul.
Autorii explică faptul că noua descoperire a fost posibilă datorită noilor inovații din domeniul biologiei structurale și inteligenței artificiale, sugerând faptul că acetiltransferaza ar putea reprezenta o posibilă țintă pentru tratamentul leziunilor canceroase. Acest potențial este descris de specialiști în lucrare prin prisma agenților ce pot modifica această enzimă, pe care îi descriu drept având o eficiență crescută și o selectivitate pe măsură.
Aceștia explică faptul că, în afara cancerului, modificările patologice din cadrul reacției de acilare sunt responsabile și de afecțiuni neurologice și metabolice, astfel că atenția cercetătorilor din domeniul medical este ațintită asupra modalităților de identificare a moleculelor ce pot modifica enzima ce catalizează această reacție în vederea corectării anomaliilor întâlnite la acest nivel.
Oamenii de știință sunt de părere că inhibitorii acetiltransferazei nu oferă doar o posibilitate de reducere a proliferării și metastazării celulelor tumorale, ci pot funcționa drept adjuvanți ai chimioterapiei și radioterapiei din cursul tratamentelor actuale ale cancerului.
Cu toate acestea, de menționat sunt două caracteristici ale moleculelor care le limitează potențialul de utilizare în cadrul terapiilor la momentul actual, anume activitatea orală scăzută și specificitatea redusă la nivel celular, acestea reprezentând totodată principalele dificultăți pe care specialiștii le întâmpină în cadrul procesului de dezvoltare a agenților modificatori ai acetiltransferazelor.
Autorii subliniază rolul inteligenței artificiale în noile inovații și descoperiri medicale, sugerând că potențialul de predicție a proprietăților farmacologice ale unor substanțe sau de dezvoltare și îmbunătățire a acestora este cheia identificării unor metode moderne de tratament a afecțiunilor cu prevalență crescută în zilele noastre, precum cancerul sau bolile metabolice, cea mai reprezentativă fiind diabetul.
Actualizat la 27-06-2023 | Vizite: 63 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării