Tipurile de radioterapie în cancer

Există trei tipuri principale de radioterapie: radioterapie cu fascicul extern (EBRT ori XRT) sau teleterapia, brahiterapia sau terapia cu sursă de radiații acoperită și terapia sistemică cu radioizotopi sau radioterapia cu sursă neacoperită. Diferența dintre acestea constă în poziționarea sursei de iradiere față de corp.

Fasciculul extern este cel care se află în afara corpului, brahiterapia folosește surse radioactive plasate precis în tumoră, iar radioizotopii sunt administrați în perfuzie sau oral. Brahiterapia poate utiliza surse permanente sau temporare. Terapia cu particule reprezintă un tip special de radioterapie externă, în care particulele sunt protoni sau ioni grei.

Radioterapia intraoperatorie IORT este o formă specială de iradiere, în care administrarea se realizează imediat după înlăturarea chirurgicală a cancerului. Metoda este folosită în cancerul mamar, cerebral și rectal.

Tratamentul cu raze X cuprinde radioterapia cu fascicul extern, stereotactica și radioterapia 3D sau 3DCRT. Terapia externă convențională, denumită 2DXRT, este eliberată prin fascicule bidimensionale, folosind un accelerator linear. Constă într-un singur fascicul de radiații cu direcții diferite, cel mai adesea anterior sau posterior, ambele laterale.

Termenul de „convențional” din denumirea acestui tip de radioterapie se referă la testarea tratamentului pe un simulator care recreează acțiunea acceleratorului. Anumite tratamente cu doză mare sunt limitate în această formă de radioterapie de capacitatea toxică a țesuturilor sănătoase, care se poate apropia de cea a țintei. Astfel, în tratarea prostatei, sensibilitatea rectului limitează doza. (12)

Radioterapia stereotactică

Radioterapia stereotactică este un tip special de radioterapie cu fascicul extern. Folosește fascicule de radiații ce țintesc o tumoră bine demarcată, folosind imagini scanate în detaliu. Există două tipuri de iradiere stereotactică. Radiochirurgia stereotactică SRS folosește unul sau mai multe tratamente stereotactice ale creierului sau măduvei spinării, iar radioterapia stereotactică a corpului SBRT se referă la unul sau mai multe tratamente stereotactice ale corpului.

Avantajul acestor metode terapeutice constă în timpul scurt de tratament și precizia extremă. Dezavantajul lor este acela că pot fi aplicate doar pentru anumite tipuri de tumori. Denumirile după care este cunoscută radioterapia stereotactică sunt: Primatom, Novalis, Gamma Knife, Cyberknife, Synergy, X-Knife, Trilogy și Truebeam.

Simularea virtuală, radioterapia 3D și radioterapia de intensitate modulată

Simularea virtuală permite așezarea mai precisă a surselor de iradiere, față de cea posibilă în radioterapia convențională. O inovație a simulării virtuale este 3DCRT, în care profilul fiecărui fascicul este modelat în funcție de profilul tumorei țintă. Astfel, toxicitatea relativă în țesuturile vecine este redusă, folosind o doză mai mică de radiații pentru tumoră, decât în tehnicile convenționale. (2)

Radioterapia modulată de intensitate

IMRT este un tip avansat de radiație de înaltă precizie, următoarea generație a 3DCRT. Îmbunătățește capacitatea de a conforma volumul de tratament la tumorile de formă concavă - tumora înconjoară o structură vulnerabilă. Doza eliberată este în funcție de forma 3D a tumorii, prin modularea intensității fasciculului, fiind crescută în intensitate lângă centrul tumoral și scăzută sau evitată spre periferie.

3DCRT este folosită extins în multe regiuni ale corpului, dar folosirea IMRT se face doar în zonele complicate, precum creierul, capul și gâtul, prostata, sânul și plămânul.

Terapia cu arc modulată volumetric

VMAT este o nouă tehnică în care se ating doze cu distribuție ce acoperă volumul țintei și evită țesuturile vecine. Radiația este eliberată prin câmpuri rotative la 360 de grade printr-un arc, modificând viteza și forma fasciculului cu un colimator „multislide”. (12)

Radioterapia cu particule

În terapia cu particule sunt direcționate spre tumoră fascicule cu particule ionizate. Doza crește pe măsură ce particulele intră în țesut, până la capacitatea maximă (vârful Bragg), scăzând apoi până la 0. Avantajul acestui tip de radioterapie este depozitarea unei cantități mai mici de energie în țesuturile sănătoase.

Terapia Auger sau AT

Această formă terapeutică folosește o doză foarte mare de radiație ionizantă în situ, determinând modificări moleculare la scară atomică. Diferă de radioterapia convențională prin câteva aspecte:

• nu se bazează pe nucleii radioactivi pentru a determina distrugeri celulare;
• nu necesită mai multe fascicule cu diferite direcții;
• folosește o doză mare de energie, care rearanjează moleculele. (13)

Brahiterapia

Radioterapia internă eliberează radiații prin plasarea sursei emițătoare în interiorul sau în proximitatea zonei de tratat. Este frecvent folosită în cancerul cervical, de prostată, mamar și de piele. Ca și terapia stereotactică, brahiterapia este cunoscută după brand: Proxcelan, TheraSeed, I-Seed, MammoSeed, SAVI și Contura. O cură de brahiterapie poate dura mai puțin timp decât alte metode terapeutice, reducând riscul diviziunii celulelor tumorale supraviețuitoare între doze.

Radioterapia intraoperatorie

IORT reprezintă aplicarea nivelelor terapeutice de radiații unei ținte, în timp ce aceasta este expusă în timpul operației. Scopul este îmbunătățirea controlului local tumoral și supraviețuirea pacienților. (14)

Terapia cu radioizotopi

Terapia sistemică cu radioizotopi RIT este o formă de terapie țintită. Efectul său se poate datora proprietăților chimice ale izotopilor, precum radioiodinul, care este absorbit specific de către tiroidă. De asemenea, eficiența acestei forme de terapie poate fi atinsă prin atașarea radioizotopului de o altă moleculă sau anticorp pentru ghidaj spre țintă. Radioizotopii sunt administrați prin perfuzie sau ingestie.

Se efectuează perfuzii cu metaiodobenzilguanidina MIBG pentru a trata neuroblastomul, iod 131 oral pentru cancerul tiroidian sau tirotoxicoză și se administrează lutetium 17 și yttrium 90, legați de un hormon, pentru a trata tumorile neuroendocrine. Un alt exemplu este injectarea microsferelor radioactive din rășină sau sticlă cu yttrium 90 în artera hepatică, pentru a radioemboliza tumorile hepatice sau metastazele. Aceste microsfere sunt folosite pentru abordul terapeutic cunoscut drept radioterapie internă selectivă.

Există două tipuri de microsfere: SIR-Sphere și TheraSphere. Radioterapia are o eficiență crescută în tratamentul metastazelor osoase. Radioizotopii circulă selectiv în zonele afectate și evită osul normal. Radioizotopii folosiți sunt strontium 89 și samarium lexidronam.

Zevalin este un anticorp monoclonal anti-CD20 conjugat cu yttrium 90, iar bexxar este combinația dintre iod 131 și tositumomab - medicamente folosite în radioimunoterapie și aprobate pentru tratamentul limfomului non-Hodgkin. (15)