Eficacitatea radioterapiei în cancer
Autor: Dr. Știuriuc Simona , publicat la 05-02-2015
Fiecare tip de cancer răspunde într-un mod distinct la radioterapie. Reacția unei tumori la radiații este descrisă de radiosensibilitatea sa. Celulele maligne înalt radiosensibile sunt distruse rapid de dozele modeste de radiații. Acestea includ leucemiile, majoritatea limfoamelor și a tumorilor germinale.
Cele mai multe tumori epiteliale sunt doar moderat radiosensibile și necesită o doză de radiații semnificativ mai mare (60-70 Gy) pentru o vindecare radicală. Unele tipuri de cancer sunt radiorezistente, necesitând doze mult mai mari de radiații, decât valoarea considerată sigură pentru pacient, pentru a produce o vindecare completă. Cancerul renal și melanomul sunt considerate radiorezistente. (2)
Este importantă diferențierea radiosensibilității unei anumite tumori, care este o măsurătoare de laborator, de curabilitatea în practica clinică. De exemplu, leucemiile nu sunt în general curabile prin radioterapie, deoarece sunt diseminate prin sânge în întreg corpul. Limfomul poate fi radical curabil, dacă este localizat într-o singură zonă a corpului. Similar, multe dintre tumorile moderat radiosensibile sunt de regulă tratate cu doze curative de radiații, dacă se află în stadiul inițial.
Înainte de tratament, se efectuează un CT pentru a identifica tumora și structurile vecine sănătoase. Pacientul este trimis apoi la o simulare, în care sunt realizate modele care vor fi folosite în timpul tratamentului. Bolnavul va fi însemnat cu o carioca pe piele pentru a ghida plasarea câmpurilor terapeutice. (1)
Răspunsul unei tumori la radiații depinde și de dimensiunea ei. Tumorile foarte mari răspund mai puțin la radiații, față de cele mici sau de boala microscopică. Sunt folosite diferite strategii pentru a depăși această problemă. Cea mai comună tehnică este rezecția chirurgicală înainte de radioterapie. Se practică mai ales în cancerul mamar cu excizie largă sau mastectomie, urmată de radioterapie adjuvantă.
O altă metodă este micșorarea tumorii prin chimioterapie neoadjuvantă. O a treia tehnică este creșterea radiosensibilității cancerului prin administrarea anumitor medicamente în timpul unei ședințe de radioterapie. Exemplele de radiosensibilizante cuprind: cisplatin, nimorazol și cetuximab. (3)
Efectul radioterapiei de a controla cancerul s-a dovedit a fi limitat în primii 5 ani după chirurgie, mai ales pentru cancerul mamar. Diferența între recurența cancerului mamar la pacienții care primesc radioterapie, versus cei care nu primesc, este observată mai ales în primii doi-trei ani, fără a se vedea o diferență după cinci ani.
Cele mai multe tumori epiteliale sunt doar moderat radiosensibile și necesită o doză de radiații semnificativ mai mare (60-70 Gy) pentru o vindecare radicală. Unele tipuri de cancer sunt radiorezistente, necesitând doze mult mai mari de radiații, decât valoarea considerată sigură pentru pacient, pentru a produce o vindecare completă. Cancerul renal și melanomul sunt considerate radiorezistente. (2)
Este importantă diferențierea radiosensibilității unei anumite tumori, care este o măsurătoare de laborator, de curabilitatea în practica clinică. De exemplu, leucemiile nu sunt în general curabile prin radioterapie, deoarece sunt diseminate prin sânge în întreg corpul. Limfomul poate fi radical curabil, dacă este localizat într-o singură zonă a corpului. Similar, multe dintre tumorile moderat radiosensibile sunt de regulă tratate cu doze curative de radiații, dacă se află în stadiul inițial.
Înainte de tratament, se efectuează un CT pentru a identifica tumora și structurile vecine sănătoase. Pacientul este trimis apoi la o simulare, în care sunt realizate modele care vor fi folosite în timpul tratamentului. Bolnavul va fi însemnat cu o carioca pe piele pentru a ghida plasarea câmpurilor terapeutice. (1)
Răspunsul unei tumori la radiații depinde și de dimensiunea ei. Tumorile foarte mari răspund mai puțin la radiații, față de cele mici sau de boala microscopică. Sunt folosite diferite strategii pentru a depăși această problemă. Cea mai comună tehnică este rezecția chirurgicală înainte de radioterapie. Se practică mai ales în cancerul mamar cu excizie largă sau mastectomie, urmată de radioterapie adjuvantă.
O altă metodă este micșorarea tumorii prin chimioterapie neoadjuvantă. O a treia tehnică este creșterea radiosensibilității cancerului prin administrarea anumitor medicamente în timpul unei ședințe de radioterapie. Exemplele de radiosensibilizante cuprind: cisplatin, nimorazol și cetuximab. (3)
Efectul radioterapiei de a controla cancerul s-a dovedit a fi limitat în primii 5 ani după chirurgie, mai ales pentru cancerul mamar. Diferența între recurența cancerului mamar la pacienții care primesc radioterapie, versus cei care nu primesc, este observată mai ales în primii doi-trei ani, fără a se vedea o diferență după cinci ani.
Publicat la 05-02-2015 | Vizite: 8249 | bibliografie
