Grăsimea abdominală, un factor de risc independent pentru cancer la femeile în vârstă
Autor: Acasandrei Mihaela | actualizat la 22-09-2025
Distribuția grăsimii corporale la nivelul trunchiului influențează prioritar riscul de cancer al femeilor aflate în perioada postmenopauzală, comparativ cu greutatea și masa grasă totală a corpului. Acestea au fost concluziile unui studiu prezentat pentru prima oară la Congresul ESMO din acest an de la Madrid.
„Aceste descoperiri ar putea conduce la o schimbare de paradigmă în ceea ce privește managementul ponderal al femeilor din acest grup de vârstă, care prin natura perioadei fiziologice sunt predispuse la creșterea în greutate pe baza țesutului gras abdominal,” afirmă investigatorul studiului, Line Mærsk Staunstrup. „Atunci când se apreciază riscul de cancer, atât indicele de masă corporală, cât și procentul total de grăsime corporală, ar putea fi insuficiente în acest sens. Iar evitarea adipozității centrale ar putea să fie măsura preventivă care conferă cea mai eficientă protecție împotriva cancerului.”
Concluziile au fost formulate în urma unui studiu de cohortă observațional, prospectiv (Prospective Epidemiologic Risk Factor Study), conceput să confere o mai bună înțelegere a afecțiunilor specifice grupurilor de vârstă prezente la femeile în postmenopauză din Danemarca.
Analiza a inclus 5,855 femei cu vârsta medie de 71 de ani, monitorizate timp de 12 ani, iar compoziția corporală a fost estimată cu ajutorul scanării DEXA (dual-energy X-ray absorptiometry).
Utilizând ulterior informații din registrele naționale ale pacienților cu cancer, au fost identificate 811 cazuri de tumori solide în rândul femeilor participante la studiu.
„Aceste informații ar putea fi extrem de folositoare femeilor în vârstă, care odată cu tranziția de la menopauză suferă modificări specifice ale distribuției țesutului adipos la nivelul trunchiului. Prin urmare, femeile din această categorie ar trebui să fie mult mai conștiente cu privire la stilul de viață, chiar înainte de menopauză, pentru a evita apariția obezității abdominale. De asemenea, clinicienii ar putea folosi rezultatele studiului pentru a iniția o discuție în legătură cu prevenția, în special cu femeile ce au un risc mai mare pentru cancer deja constatat.”
Totodată, studiul a oferit informații valoroase și a confirmat încă o dată rolul major al obezității și al insulinorezistenței în mod particular, în etiologia unor tipuri de cancere.
„Deși asocierea dintre obezitate și o multitudine de cancere nu constituie o noutate, legătură observată între excesul de grăsime abdominală și cancerul pulmonar constituie o descoperire foarte intrigantă,” punctează Andrea De Censi.
„Secreția excesivă de insulină ca urmare a supra-consumului de carbohidrați simpli, rafinați cum sunt cei proveniți din grâul și orezul decorticat, din porumb, cartofi, sfârșesc prin a fi transformați în grăsime, acumulată în mod particular în jurul viscerelor și la nivel abdominal,” explică De Censi. „Insulina care influențează și statusul hormonal al organismului, respectiv rolul secretor al celulelor adipoase implicat în instalarea inflamației cronice în corp, constituie două mecanisme prin care poate crește riscul de apariție al cancerelor. Prin urmare, pe lângă dietă și activitate fizică, medicația antidiabetică, cum este de exemplu metforminul, cu rol în reducerea secreției de insulină, ar putea contribui la prevenția cancerului.”
Sursa: News-Medical.Net
„Aceste descoperiri ar putea conduce la o schimbare de paradigmă în ceea ce privește managementul ponderal al femeilor din acest grup de vârstă, care prin natura perioadei fiziologice sunt predispuse la creșterea în greutate pe baza țesutului gras abdominal,” afirmă investigatorul studiului, Line Mærsk Staunstrup. „Atunci când se apreciază riscul de cancer, atât indicele de masă corporală, cât și procentul total de grăsime corporală, ar putea fi insuficiente în acest sens. Iar evitarea adipozității centrale ar putea să fie măsura preventivă care conferă cea mai eficientă protecție împotriva cancerului.”
Concluziile au fost formulate în urma unui studiu de cohortă observațional, prospectiv (Prospective Epidemiologic Risk Factor Study), conceput să confere o mai bună înțelegere a afecțiunilor specifice grupurilor de vârstă prezente la femeile în postmenopauză din Danemarca.
Analiza a inclus 5,855 femei cu vârsta medie de 71 de ani, monitorizate timp de 12 ani, iar compoziția corporală a fost estimată cu ajutorul scanării DEXA (dual-energy X-ray absorptiometry).
Utilizând ulterior informații din registrele naționale ale pacienților cu cancer, au fost identificate 811 cazuri de tumori solide în rândul femeilor participante la studiu.
În urma interpretărilor statistice ale datelor s-a stabilit că raportul dintre grăsimea abdominală și țesutul adipos periferic este un factor determinant semnificativ și un predictor independent al diagnosticului de cancer.
Mai exact, 293 dintre cazuri au fost localizate la nivelul sânilor și ovarelor, 345 au fost cancere pulmonare și gastrointestinale, cele două din urmă fiind asociate puternic cu raportul mare dintre grăsimea abdominală și cea localizată periferic, ținând cont și de alți factori de risc precum: vârsta înaintată, terapia de substituție hormonală și fumat. Cu toate acestea, grăsimea abdominală constituie un risc independent pentru cancer.„Aceste informații ar putea fi extrem de folositoare femeilor în vârstă, care odată cu tranziția de la menopauză suferă modificări specifice ale distribuției țesutului adipos la nivelul trunchiului. Prin urmare, femeile din această categorie ar trebui să fie mult mai conștiente cu privire la stilul de viață, chiar înainte de menopauză, pentru a evita apariția obezității abdominale. De asemenea, clinicienii ar putea folosi rezultatele studiului pentru a iniția o discuție în legătură cu prevenția, în special cu femeile ce au un risc mai mare pentru cancer deja constatat.”
Totodată, studiul a oferit informații valoroase și a confirmat încă o dată rolul major al obezității și al insulinorezistenței în mod particular, în etiologia unor tipuri de cancere.
„Deși asocierea dintre obezitate și o multitudine de cancere nu constituie o noutate, legătură observată între excesul de grăsime abdominală și cancerul pulmonar constituie o descoperire foarte intrigantă,” punctează Andrea De Censi.
„Secreția excesivă de insulină ca urmare a supra-consumului de carbohidrați simpli, rafinați cum sunt cei proveniți din grâul și orezul decorticat, din porumb, cartofi, sfârșesc prin a fi transformați în grăsime, acumulată în mod particular în jurul viscerelor și la nivel abdominal,” explică De Censi. „Insulina care influențează și statusul hormonal al organismului, respectiv rolul secretor al celulelor adipoase implicat în instalarea inflamației cronice în corp, constituie două mecanisme prin care poate crește riscul de apariție al cancerelor. Prin urmare, pe lângă dietă și activitate fizică, medicația antidiabetică, cum este de exemplu metforminul, cu rol în reducerea secreției de insulină, ar putea contribui la prevenția cancerului.”
Sursa: News-Medical.Net
Actualizat la 22-09-2025 | Vizite: 1054 | bibliografie
Alte articole:
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului