Factorii psihosociali și riscul de cancer: o meta-analiză amplă infirmă o ipoteză larg răspândită

Un studiu realizat la University Medical Center Groningen și publicat în revista Cancer arată că factorii psihosociali, precum stresul sau lipsa suportului social, nu cresc riscul de apariție a cancerului, contrazicând o ipoteză frecvent întâlnită în practica clinică și în percepția publică.

Idei principale

• Analiza a inclus 421.799 participanți din 22 de cohorte prospective.
• Nu s-a identificat nicio asociere între factorii psihosociali și riscul global de cancer.
• Nu au fost observate asocieri semnificative pentru cancerul de sân, prostată sau colorectal.
• Unele asocieri cu cancerul pulmonar au fost identificate, dar s-au redus după ajustarea pentru factori de risc cunoscuți.
• Efectele aparent observate sunt în mare parte explicate prin comportamente nesănătoase, precum fumatul.

Context

Ipoteza conform căreia stresul psihologic, izolarea socială sau alte vulnerabilități emoționale pot contribui la apariția cancerului este larg răspândită atât în rândul populației generale, cât și în unele cadre medicale. Această ipoteză se bazează pe ideea că stresul cronic ar putea influența funcția sistemului imunitar sau comportamentele de sănătate.

Cu toate acestea, dovezile din literatura științifică au fost inconsistente, iar multe studii anterioare au fost limitate de dimensiuni reduse ale eșantioanelor sau de lipsa controlului pentru factori de confuzie importanți.

Despre studiu

Analiza a fost realizată în cadrul consorțiului internațional Psychosocial Factors and Cancer Incidence (PSY-CA), care reunește date din studii prospective pentru a evalua relația dintre factorii psihosociali și incidența cancerului.

Studiul a inclus date provenite din 22 de cohorte, cu un total de 421.799 participanți la momentul inițial. Pe parcursul urmăririi, au fost înregistrate 35.319 cazuri de cancer, corespunzătoare unui număr total de 4.378.582 persoane-an de observație.

Factorii psihosociali analizați au inclus:

• suportul social perceput
• experiența pierderii unei persoane apropiate
• statusul relațional
• neuroticismul
• suferința generală

Analiza statistică a fost realizată în două etape:

• în prima etapă, s-au utilizat modele de regresie Cox, având vârsta ca scală temporală
• în a doua etapă, rezultatele au fost combinate prin meta-analiză cu efecte aleatorii

Au fost evaluate atât riscul global de cancer, cât și riscurile specifice pentru cancerul de sân, pulmonar, de prostată și colorectal, precum și pentru cancere asociate consumului de alcool sau fumatului.

 

Rezultate

Analiza nu a evidențiat nicio asociere semnificativă între factorii psihosociali și riscul global de cancer. De asemenea, nu au fost identificate relații relevante pentru cancerul de sân, de prostată sau colorectal.

În ceea ce privește cancerul pulmonar, anumite variabile psihosociale — precum suportul social perceput, lipsa unei relații și experiența unei pierderi — au fost inițial asociate cu un risc crescut, cu valori ale raportului de hazard cuprinse între 1,09 și 1,55.

Totuși, după ajustarea pentru factori de risc cunoscuți, inclusiv fumatul și istoricul familial de cancer, aceste asocieri s-au diminuat considerabil, cu valori ale raportului de hazard între 1,05 și 1,08 pentru unele variabile.

Un tipar similar a fost observat și pentru cancerele asociate consumului de tutun, sugerând că relațiile inițiale sunt mediate în mare parte de comportamente nesănătoase, mai degrabă decât de efecte directe ale factorilor psihosociali.

Rezultatele indică faptul că măsurarea factorilor psihosociali la un singur moment nu evidențiază un impact independent asupra riscului de cancer, iar eventualele asocieri observate sunt explicabile prin factori comportamentali sau de mediu.

Concluzii și implicații

Datele obținute în această meta-analiză de mari dimensiuni nu susțin ipoteza conform căreia stresul psihologic sau alți factori psihosociali cresc riscul de cancer. Acest rezultat are implicații importante pentru comunicarea medicală și pentru reducerea stigmatizării pacienților, care pot atribui în mod eronat boala unor factori emoționali personali.

În același timp, studiul subliniază importanța diferențierii între efectele directe ale factorilor psihosociali și influența acestora asupra comportamentelor de risc, precum fumatul sau consumul de alcool.

În concluzie, intervențiile de sănătate publică ar trebui să se concentreze în continuare pe factorii de risc bine documentați, în timp ce rolul factorilor psihosociali trebuie interpretat în contextul mai larg al comportamentelor de sănătate.