Activitatea fizică înainte, în timpul și după tratamentul oncologic: impactul și provocările implicate

Cercetări recente indică faptul că activitatea fizică are beneficii semnificative înainte, în timpul și după tratamentele de chimioterapie, contribuind la reducerea riscului de complicații și la îmbunătățirea calității vieții supraviețuitorilor de cancer. Studiul doctoral al lui Benedikte Western a analizat detalii despre pacienții cu cancer care au ales să renunțe la programele de exerciții fizice, pentru a identifica factorii care influențează această decizie și pentru a adapta mai eficient sprijinul oferit acestor persoane.

Obiceiuri de viață înainte de diagnostic

Western a examinat 34 de studii în care pacienții oncologici au participat la programe de exerciții fizice și a observat că unii dintre cei care au abandonat nu aveau un stil de viață activ înainte de diagnostic. Aceasta poate afecta obiectivitatea rezultatelor, având în vedere că persoanele care finalizează programele au fost mai active anterior și astfel, sunt mai puțin reprezentative pentru întreaga populație de pacienți oncologici. De asemenea, pacienții care renunță la programe de obicei au o educație formală mai redusă și tind să fie supraponderali.

Provocările în adoptarea unei vieți active

Adoptarea unui stil de viață activ este o provocare, în special în cazul celor care nu au avut astfel de obiceiuri anterior. Această dificultate este accentuată de provocările fizice și mentale asociate cu tratamentele oncologice, care pot cauza oboseală cronică, perturbări ale somnului și schimbări hormonale. Multe persoane care supraviețuiesc cancerului se confruntă cu oboseală persistentă, afectarea funcțională și dificultăți de adaptare, iar adăugarea unei schimbări de stil de viață poate deveni o povară suplimentară.

Competențe de autogestionare și schimbarea comportamentului

Pentru a înțelege mai bine mecanismele prin care pacienții adoptă obiceiuri noi și le mențin, Western a studiat și „abilitățile de autogestionare” ale pacienților, adică capacitatea lor de a-și gestiona independent propriul stil de viață. S-a observat că pacienții care reușesc să își mențină un nivel ridicat de activitate fizică sunt, de obicei, mai implicați activ în viață, au hobby-uri și se monitorizează constant. Aceștia au așteptări rezonabile față de capacitățile lor și își cunosc factorii care influențează sănătatea.

Western subliniază importanța unui sprijin personalizat pentru schimbarea comportamentului și a unor programe de exerciții fizice adaptate pentru fiecare pacient. Este necesară identificarea caracteristicilor care îi ajută pe pacienți să își schimbe și să își mențină un stil de viață activ.

Riscul de recidivă și importanța prevenției secundare

Un aspect subcomunicat este riscul crescut ca supraviețuitorii de cancer să dezvolte un alt tip de cancer, riscul fiind influențat de stilul de viață și de efectele tratamentului anterior. Acest lucru subliniază necesitatea unor programe de sprijin și prevenție secundară prin care pacienții să fie ajutați să adopte un stil de viață sănătos și sustenabil după tratament.

Concluzie

Activitatea fizică are un rol crucial în reducerea efectelor negative ale tratamentelor oncologice și în prevenirea recidivei. Cu toate acestea, succesul depinde de adaptarea programelor la nevoile individuale ale pacienților și de o susținere continuă. Programele eficiente necesită resurse dedicate și sprijin specializat, pentru ca supraviețuitorii să aibă acces la metode de activitate fizică sustenabile și personalizate, care să contribuie la o calitate a vieții îmbunătățită și la o sănătate mai robustă pe termen lung.

sursa: News Medical