Glioblastom - un diagnostic cumplit

imi esteaproape imposibil sa citesc cele scrise de voi
in decembrie 2009, tatal meu a murit,
in mai 2005 a fost diagnosticat: glioblastom, cam 8/8, frontal stanga, operat pe 9 mai, 2005, curatat integral
au urmat sedinte de radioterapie, apoi cura cu temodal
in octombrie 2008, a suferit cateva atacuri cerebrale, a urmat paralizia, apoi ...
in tot acest timp, mergea frecvent (la 3 luni, in primul an, apoi la 6 luni) la control, desigur CT (tomograf)
nu a existat recidiva,
e cumplit sa citesc la voi despre recidive, aparute asa curand
orice boala este cumplita, dar parca, tumorile cerebrale sunt ... nici nu am cuvinte
pe 9 martie 2009, mi-am operat si fata de meningiom, cu voia lui Dumnezeu, nu a fost malign
tratamente, incerci orice,

pentru c.g.n.
pe ce adresa sa trimit acel studiu?

si nu cred ca va linisti pe cineva.
pe mine nu ma poate linisti nimic, stiind ca prietena mea a plecat la doar 39 de ani...

sanatate va doresc tuturor!

jeulet,
Condoleante pentru tatal tau.
Si tatal meu se afla oarecum in aceeasi situatie, adica a fost operat acum aproape un an, a facut radioterapie si cura cu temodal si nu exista recidiva. Cu toate astea, se simte tot mai rau. Oare as putea lua legatura cu tine? Eu am acelasi id si la messenger.
Sanatate multa fetitei tale!

ARE CINEVA MAI MULTE INFORMATII DESPRE TERAPIA PE BAZA DE PROTONI (PROTON THERAPY)?Sunt mai multe clinici in europa una dintre ele est in germania .Ma intereseaza daca cine a incercat aceasta forma de tratament si cu ce rezultate.Pt ca am o prietena (28ani ) care are glioblastom si a trecut deja prin 2 operatii , face in continuare tratamentul cu temodal pana acum nu a mai recidivat .

Buna la toata lumea.
Tatal meu in virsta de 65 ani a fost diagnosticat cu glioblastom multiform cu cicatrice glio-conjuntivo-vasculara postterapeutica- gradul IV
a fost operat in luna aprilie anul 2010.
Se simtea foarte bine cind a iesit din spital iar la 2 saptamini de la operatie a facut pareza pe partea stinga.
La 3 saptamini dupa prima operatie a urmat si a doua operatie. (medicii au fost uimiti cit de repede a evoluat tumoarea).
Acum momentan este bine am facut o programare la radioterapie pt a urma tratamentul necesar.
Intrebarea mea este cum de este posibil la 3 saptamini dupa prima operatie sa fie impinzit acum tot creierul cu celule canceroase.
Am fost socat cit de repede a evoluat .
Tatal meu este o persoana agera, iute si dint-o data ma uit la el si deabia poate sa faca citiva pasi.
Ceea ce imi doresc este sa nu se chinuie ca mi se rupe sufletul
Astept raspuns daca stiti daca e posibil sa evoluze asa repede celule canceroase

Buna frentimarius78. Tatal meu ca si tatal tau a fost operat de 2 ori intr-o luna . Acum a inceput iar sa-i creasca dupa 8 luni de la operatie . Din ianuarie si pana in prezent a luat tratament cu temodal despre care am inteles k este cel mai puternic , dar pe tatal meu vad k nu l-a ajutat cu nimik . De vreo 3 saptamani are dureri de cap , partea stanga nu prea poate sa o foloseasca mai deloc ( mana) . Stie cineva ce am putea sa mai facem ? De operat nu se mai baga nimeni ..medicii spun k ramane la pat daca il mai opereaza

Nici nu stiu cum sa incep...de cateva zile citesc acest zid al plangerii si nu pot spune decat ca im pare atat de rau ...In luna mai mama a fost diagnosticata in faza terminala din pacate si operata partial de glioblastom sarcomatos la Bagdasar-Arseni. Cine a trecut pe acolo stie cum e iadul... Deja paralizata pe partea dreapta si afazie, nu vorbea. Si-a reveni oarecum, am facut radio la sp.Coltea si acum face chimioterapie cu Tamedol. Doctorii ne-au spus dupa operatie 6-9 luni, Inca nu pot sa cred,nu pot sa accept,desi tumoarea e in continuare de evolutie.Imi pare atat de rau....pentru noi toti care scriem aici

S-a stins si tata, in 7 septembrie.

Condoleante mihaeta...

Tatal meu a murit. A murit in demnitate si cu credinta in ziua de Adormirea Maicii Domnului, la orele 14,00. S-a stins in mod politicos in stilul sau caracteristic. Asa a trait viata. Ca o poezie, campuri inflorite... si atata afectiune cat poate un copil sa primeasca si mai tarziu m-am trezit ca nu ne mai ajungea timpul, mai aveam atatea sa ne spunem . Uneori amanam sa-l sun de ziua lui , era o bucurie pentru care trebuia sa ma pregatesc , asa... ca la o intalnire dintr-alea in care simti ca-ti creste presiunea inimii de fericire... si ma suna el, si ne distram si radeam minute in sir...

Multumesc, marimari35.

Condoleante tie si familiei tale, Lacrima...
Eu inca nu pot accepta, nu pot sa cred ca in lumea asta nu o sa-l mai vad pe tata, ca niciodata nu o sa-si mai stranga nepotelele in brate, ca NICIODATA nu o sa mai facem nimic impreuna...Cateodata fetita mea de 3 ani se intoarce inspre geam, se uita spre cer, si-l striga: BU-BU!!!

pe 10 oct s-a implinit un an de cand sotul meu nu mai este;nu implinise 43 de ani; a fost operat prima data data in 2005 de dr,petrescu si prof.danaila iar rezultatul biopsiei a fost oligoastrocitom;a facut 25 sedinte de radioterapie la fundeni iar pana in 2007 pot spune ca totul a fost destul de bine(chiar a lucrat);apoi a inceput sa nu-si gaseasca cuvinte si a urmat a doua operatie care a fost mai cumplita(legat de pat,vedere dubla);in iulie 2008 a mai facut radio tot la fundeni iar pe biletul de externare diagnosticul a fost tumora cerebrala maligna c73; a fost pentru prima data in 3 ani cand un doctor ne spunea ca este maligna(pana atunci toti au spus ca este la limita );in aug 2008 tumora nu crescuse ptr. ca in ian 2009 sa apara o a doua tumora(11 RMN-uri in 4 ani si junatate toate cu banu jos) iar in mai 2009 sa cuprinda toata partea stanga si sa treaca in dreapta;nu mai exista creier ci doar o masa alba imensa(doctorita de la rmn a spus ca demult nu a mai vazut asa ceva si ca s-a transformat in glioblastom);nu a mai vorbit,a facut pareza pe dreapta, apoi pe stanga,crize epileptice ,blocaj renal;cumplit;iar cei de spital nu au recunoscut nici pe ultima suta de metri; cum este mai bine sa speri 4 ani sau sa se termine mai repede; sa faci escare(i se lua pielea de atat stat in pat si i-a cazut parul de pe brate si picioare),sa nu mai poti inghiti nici o lingurita de apa si sa fi constient;iar eu nu puteam face nimic ; ma intreb unde am gresit; a luat naturiste ,am vrut sa-l duc in turcia dar a refuzat , lua pastile cu pumnul si nimic ;temodal nu mi-a dat nimeni niciodata ;dar mihai nu mai este si eu ma intreb unde am gresit; vreau sa-i spun ca imi este dor de el, ca ne este DOR de el,; ma mir ca pot sa merg,sa mananc,ma uit la tv ,merg la serviciu dar el nu mai este ;ce sa fac?

doina 218 te rog frumos trimite-mi si mie acel studiu despre glioblastom ---. Aceasta boala mi-a luat tata acum 9 saptamani si nu-mi gasesc linistea. Nu vreau sa accept...multumesc anticipat

scriu iar aici pentru ca stiu ca intelegeti.numai cand ti se intampla asa ceva poti sa simti cum e cu adevarat. a recidivat glioblastomul mamei mele dupa 6 luni de la operatie.si sa multiplicat ,au aparut 2 tumori mari si milioane mici.temodalul nu a ajutat-o cu nimic si nici radioterapia.mai are putin timp zic doctorii cam o luna doua.de operatie nici nu poate fi vorba iar si nu stiu ce sa fac.doctorii zic ca s-a facut maximul ce se poate face si ca era oricum condamnata de la inceput,un caz fara nici o speranta.nu pot sa accept asa ceva ,e nedrept sa te zbati atat de mult si fara rezultat...condoleante celor ce au pierdut pe cineva drag.

Pt. doina218 -- Te rog sa imi dai si mie adresele acelor clinici din Belgrad si Novosibirk! Talat meu a fost oprat pe creier de carcinom slab diferentiat... nici nu inteleg ce este ...are o luna de la operatie si tb sa inceapa chimioterapie si telecobaltoterapie... am auzit de aceste medicamente naturiste si as vrea sa le incerce...
-----------*


(*modificat de administrator)

mai fratilor dar chiar nu exista ceva cu care putem invinge acest cancer?! oare in toata lumea asta nu exista un leac??!!! am citit tot ce ati scris pina acum... condoleante tuturor... e pecat de toti acesti oameni.. nici nu vreau sa ma gandesc cand va veni si sfarsitul pt tatal meu... as vrea sa plec din tara sa nu fiu de fata... poate ca is egoist...
Doamne ajuta...

sa va ajute dumnezeu , sora mea a murit pe 6 noiembrie de tumora cerebrala , ganglionneuroblastom ( fiind a 3 recidiva ), avea 22 de ani :(, multa sanatate , ptr cine are nevoie de temodal , va rog sa-mi dati un pm . il donez cu placere.nu stiu de cat e.

buna, e prima oara cind scriu si practic ma adresez tuturor

tatal meu ( 64 ani) a fost diagnosticat cu glioblastom grad IV corp calos fronto parietal dreapta in 5 octombrie 2010 după rmn si 2 săptămâni de dureri de cap suportabile, neviolente, însă constante..dr Ciurea de la Bagdasar a spus că nu e operabil din cauza volumului (era atunci de 7,5/5,3 cm) dar mai ales a poziţiei fiind practic în mijlocul creierului, după biopsie am făcut raze la Fundeni timp de 6-7 săptămâni, imediat după rezultatul de la biopsie am început, paralel cu temodal , l-am externat din Fundeni la 8.12.2010 într-o stare gravă, şi după o lună, adică la 5.01. 2011 la rmn a rezultat că tumora s-a mărit cu mai mult de 1 cm, fiind acum de 8,8/5,7 cm

de la momentul biopsiei şi până acum starea lui s-a deteriorat vizibil şi a fost din ce în ce mai rău, iar după externare, în prima săaptămâ a început să nu mai meargă decât cu foarte mult efort , cu mută dificultate şi doar ca să ne facă nouă plăcere, vedea că ne bucurăm şi îl felicităm pentru cât de viteaz şi curajos este, apoi a început să vorbească din ce în ce mnai puţin şi neinteligibil, într-o limbă a lui din care nu mai înţelegeam decât sporadic câte ceva, a încetat cu mersul de vreo 10 zile, stă numai la pat, nu îl mai putem aşeza nici măcar pe scunul cu rotile, nu mai poate mânca şi înghiţi decât foartte greu, iar ieri a mâncat/băut nici nu ştiu cum să mă exprim o cană mare cu proteine prafuri cu apă şi toată familia a fost extrem de fericită( proteinele alea sunt caloric suficiente pentru hrana unui adult pe o zi), cu greu îşi mai ia medicamentele şi doar pisate, are momewnte când nu percepe nimic, nnu ne priveşte se ută doar în gol şi nu pare că e conectat darr îşi revine apoi şi noi ne bucurăm că e din nou cu noi, măcar din priviri...

vă înţeleg pe toţi, noi am fost absolut şocaţi de tot ce s-a întâmplat, am citit despre boală şi am înţeles fără însă să putem accepta vreun moment că el este parte a unei statistici, el este doat tatăl meu şi nu mă interesau statisticile cu prognosticurile lor cu nimic... este însă cumplit, dureros să îl vezi cum se stinge, aşa cum spuneaţi şi voi, exact ca o lumânare, a devenit atât de mic ca un copil de la 95 de kg a slăbit 30 kg până la externare iar de vreo 2 săpt am refutzzat să îl mai punem pe cânmtar, mi-e foarte frică de ce se va întâmpla, mama a stat tot timpul internată cu el şi sta şi acum continuu cu el, noi mergem cât de des putem ..nu pot să vă descriu durerea, o înţelegeţi şi mi-am dat seama de asta citind toate ms postate aici...nu ştiu la ce ne putem aştepta, am întrbat dr au spus de stop cardio respirator că e posibil oricând şi că depinde de cât de mult îi rezistă organismul..dacă îmi puteţi spune cum au fost ultimele zile cum s-au manifestat nu ştiu cum să reacţionez se poate resuscita dacă chem salvarea, criza epileptică cum s-a manifestat, ( scriu pentru toţi , repet,) a încetat totuşi tremurul şi convulsiile şi cum , cu ce i-aţi ajutat, şi până la urmă care a fost cauza propriu zisă a deceselor, dr mi-au zis că de la dificultăţile de înghiţire se poate îneca cu mâncare sau chiar apă, cum s-a întâmplat la voi, eu cred că nici la tata nu mai e mult, din păcate...mi-e foarte frică iar de milă de el...nu îmi dau seama dacă ştie şi înţelege ceva din ce se întâmplă nu ne-a dat semne că ar înţelege dar cred că a făcut totul ca noi să nu suferim, nici măcar nu ne-a spus dacă îl doare capul doar foarte rar şi cred că atunci când îl durea rău şi nu mai suporta

oricum este cumolit să vezi cum se stinge şi nu îl poţi ajuta deloc, se duce efectiv sub ochii tăi şi te simţi îngrozitor că nu poţi face nimic nimic

spunea cineva că i-a făcut toate poftele mamei sale noi de la diagnopstic nu am mai putu face nimic pentru că pofta lui de mâncare a fost nulă, a mâncat greu puţin şi doar forţat practic tot ce a făcut a făcut împins de noi orice iniţiativă i-a dispărut total din acel moment şi nui-am spus ce are dar cred că a înţeles că e ceva forte grav şim nu cred că a recţionat deloc bine psihologicchiar fără să ştie aştept răspunsuri de la voi

cu multă durere şi mult respect, Maria