Depistarea precoce a cancerului la san

Depistarea cancerului mamar se efectueaza prin autopalpare (femeia isi examineaza sanii in fiecare luna), examen medical anual (de catre ginecolog sau medic de familie), dar mai ales prin mamografie.

Aportul mamografiei in cancerul de san

Aceasta radiografie cu raze X cu penetranta redusa evidentiaza diferentele de densitate ale tesutului mamar. Ea permite decelarea tumorilor foarte mici (incepand de la 3 mm) care nu pot fi depistate la palparea sanilor, aceasta din urma permitand decelarea unor formatiuni de peste 0,5/1 cm.
Rezulta ca este o tehnica esentiala pentru depistarea precoce a cancerului de san, deoarece permite reperarea unei tumori cu ani de zile inainte de a intra in faza clinica, adica inainte sa apara semnele decelabile de catre medic.

Gravitatea bolii este indicata de talia tumorii, dar mai ales de prezenta sau absenta invadarii ganglionilor axilari. Cand cancerul este localizat (cancer in situ sau stadiu 0), supravietuirea la cinci ani este de 97%; daca tumora are o dimensiune sub 5 cm, fara invadarea ganglionilor (stadiul 1), supravietuirea este de 70%; in cazul invadarii ganglionare (stadiul 2), supravietuirea nu mai este decat de 38%.

Preventia cancerului de san

Se recomanda depistarea sistematica de la varsta de 50 de ani, prin mamografie la doi sau trei ani. Inainte de aceasta varsta, este important ca orice femeie sa consulte regulat medicul pentru examenul clinic (palparea sanilor).
La varsta de 40 de ani se recomanda adeseori o mamografie, chiar si in absenta oricarei anomalii.

Depistarea in formele familiale

In marea majoritate a cazurilor (peste 95%), cancerele de san survin sporadic, adica intamplator. In unele familii insa, incidenta acestui cancer este deosebit de ridicata si nu se poate explica numai prin intamplare.
Sunt mai multe particularitati care ne indreptatesc sa presupunem ca o persoana afectata de cancer de san are si o predispozitie genetica: aparitia la o varsta mai scazuta (inainte de 40 de ani), afectarea ambilor sani, prezenta unor cancere asociate (de exemplu, sani si ovare). Se stie in prezent ca aceste forme familiale sunt legate de genele predispozante, transmise de la o generatie la alta.

O femeie purtatoare a acestor gene (BRCA1 si BRCA2) are un risc crescut de aparitie a cancerului de san (80-90%, fata de 8-10% cat este in mod normal). Cancerul nu este ereditar, numai genele predispozante sunt cele care se transmit. Cautarea acestor gene de predispozitie ereditara fata de cancerul de san trebuie efectuata in cadrul consultatiei medicale de specialitate (genetica oncologica). Descoperirea lor la o pacienta justifica elaborarea unei strategii adaptate de depistare.

Recomandari privind depistarea cancerului

Grupul de varsta cel mai afectat de cancerul mamar este cel intre 50 si 65 de ani; femeile sub 30 de ani sunt rar afectate. Aceasta nu exclude insa supravegherea regulata (autoexaminarea sanilor, controalele medicale regulate) la toate femeile tinere. Inainte de 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palparea sanilor; autoexaminarea sanilor; mamografie, in caz de anomalie.
Dupa 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palparea sanilor; autoexaminarea sanilor; o mamografie la fiecare doi ani.
Femeile cu una sau mai multe rude apropiate care au avut cancer de san sunt supravegheate mai riguros.