Cum îmi anunț copilul că sufăr de cancer?

După aflarea diagnosticului dureros de cancer, o altă provocare pentru părinți poate fi anunțarea copiilor. Deși există tendința de a li se ascunde celor mici boala părinților din dorința de a-i proteja, asociațiile și organizațiile internaționale pentru cancer oferă o serie de recomandări părinților, pentru a le comunica cu sinceritate, grijă și atenție copiilor despre boala cu care se confruntă.

Când să îi spun?

Momentul oportun pentru a le împărtăși copiilor vestea este după ce v-ați liniștit după aflarea diagnosticului, dar preferabil înainte ca micuții să înceapă să realizeze din comportamentul dvs că ceva s-a întâmplat și să înceapă să se îngrijoreze. Totodată, ar fi util să aveți câteva date despre severitatea bolii de care suferiți și opțiunile de tratament, pentru a putea da aceste informații și copiilor, mai ales dacă sunt mai mari și au nevoie să știe mai multe despre boala cu care vă confruntați, dar nu trebuie să așteptați până când veți avea toate detaliile. (1), (2)

Cum mă pregătesc?

Modalitatea în care părinții comunică vestea și încearcă să facă față bolii poate influența felul în care copiii vor învăța să se raporteze la situațiile dificile de viață și să le gestioneze. Înainte de a anunța copiii despre boala cu care vă confruntați, este important să vă faceți un plan în care să aveți în vedere:

• ce trebuie să știe cei mici despre boală?
• cum îi puteți ajuta să înțeleagă ce se întâmplă?
• ce puteți face pentru a-i ajuta să facă față cu bine veștii?
• ce întrebări suplimentare v-ar putea pune? (Aveți însă în vedere că nu puteți anticipa toate curiozitățile unui copil.)
• ce temeri și îngrijorări au în general copiii care află de boala unui părinte (că ei sunt responsabili, că și celălalt părinte s-ar putea îmbolnăvi, că ar putea rămâne singur etc.). (3)

Dacă ambii părinți vor da vestea copiilor, puneți-vă de acord privind maniera în care veți aborda acest subiect. Dacă sunteți un părinte singur, puteți apela la un membru al familiei care să participe la această discuție și care să vă susțină și să vă ofere încredere (deopotrivă copilului și dvs).

Gândiți-vă dinainte unde veți putea discuta în liniște (preferabil acasă, unde copilul se simte în siguranță, nu la spital), fără întreruperi externe și asigurați-vă că veți avea timpul necesar inclusiv pentru a răspunde copiilor la întrebări. Evitați pe cât posibil să le dați această veste înainte de culcare, pentru a preveni insomnia și îngrijorările nocturne. (1), (4)

Ce și cum îi spun?

Vârsta joacă un rol important în decizia privind ce și cât le spunem copiilor. Ideea este să le spuneți adevărul, dar într-o modalitate cât mai apropiată de capacitatea lor de a înțelege. Fiți sinceri cu ei și încercați pe cât posibil să mențineți un ton calm. Limbajul trebuie adaptat și el la vârsta lor, dar ca recomandare generală, un limbaj cât mai simplu și sincer îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine.

• Copiii de până la 8 ani nu au nevoie de informații detaliate. Puteți folosi cărți, desene sau jucării pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine localizarea cancerului.
• Copiii între 8 și 12 ani și adolescenții au nevoie să știe mai multe, au îngrijorări mai mari și este important să fiți deschiși curiozităților lor și să îi încurajați să pună întrebări. Totodată, discuția cu ei poate fi la un nivel mai complex. Dacă vor să înțeleagă mai mult, pot consulta un atlas de anatomie ori pot dori să citească mai multe despre tratamentul cancerului.

Informațiile de bază pe care toți copiii ar trebui să le primească, indiferent de vârstă, sunt legate de:

• numele/tipul de cancer de care suferiți (de exemplu, cancer mamar);
• organul/zona corpului care este afectată;
• ce tratament veți primi;
• cum va fi viața lor afectată. (1), (4)

Important! Asigurați copiii că boala nu este în niciun caz vina lor, că nimic din ceea ce au făcut sau nu are legătură cu starea dvs de sănătate! Gândirea magică și tendința egocentrică îi poate face să creadă că ei sunt responsabili, de aceea îndepărtați-le aceste îngrijorări, chiar dacă nu vi le comunică explicit (se pot simți vinovați fără să vă spună).

În cadrul discuțiilor cu copiii (nu doar când le dați vestea, ci ori de câte ori considerați că este necesar), este important să le explicați și că:

• Dacă unul dintre părinți are cancer, nu înseamnă automat că și el (copilul) sau celălalt părinte se va îmbolnăvi. Cancerul nu este o boală contagioasă, cum e răceala.
• Ședințele de tratament pot reduce timpul petrecut de dvs cu ei, dar că îi iubiți și că celălalt părinte sau membrii ai familiei vor avea grijă de ei. (4)

Alte recomandări

• Dacă aveți mai mulți copii, le puteți spune pe rând sau când sunt împreună. Dacă între ei este o diferență mare de vârstă, le puteți da vestea pe rând, pentru a vă adapta nivelului fiecăruia de înțelegere. În același timp, veți putea să urmăriți mai ușor reacțiile unui copil. Pe de altă parte, dacă veți da vestea copiilor în același timp, veți evita să îi faceți să se întrebe dacă știu tot atât de multe ca și frații lor sau de ce ei au aflat ultimii etc.
• Gândiți-vă la alte persoane cu care copiii intră în contact și care considerați că ar trebui să știe despre boala dvs: educatori, profesori, părinții prietenilor etc. Cu adolescenții vă puteți consulta înainte pentru a le cere părerea despre acest aspect.
• Nu minimizați boala și impactul ei pentru a proteja copiii. Puteți în schimb să le povestiți despre progresele care se fac în medicină și să îi asigurați că urmați tratamentul pentru a vă face bine. (1), (4)

Părinții își cunosc cel mai bine copiii și știu cum să îi consoleze și să le ofere sprijin emoțional. Oferirea unei astfel de vești nu este ușoară. Fiți sinceri cu ei și deschiși pentru a-i ajuta să depășească cu bine această etapă dificilă. Aduceți în discuție tematica cancerului ori de câte ori considerați că este nevoie pentru a clarifica anumite aspecte sau pentru a răspunde întrebărilor lor.