cancer esofag! va rog am nevoie de un sfat!

multumesc pt. raspuns.am fost acum 3 zile la medicul de familie si la indrumat sa se duca sa faca un exudat faringian.dar sotului meu ii este frica sa mai stea fara sa mearga la dr.si ar vrea sa faca o programare la o clinica in bucuresti, probabil au aparatura mai buna ca la noi la pitesti s-a uitat cu o lingurita in gat si atat.

buna seara.vreau sa va multumesc inca o data pt. raspunsurile la intrebari si tin sa va anunt ca astazi sotul meu a fost la dr.si ia dat acelasi diagnostic pe care mi l-ati spus si dvs.amigdalita dr.cazeoasa.ca tratament ia dat moldamin 1.200.000ui timp de 3 luni si sa faca niste analize.vreau sa va intreb moldaminul este un antibiotic, ma gandesc o sa vina sarbatorile si daca are voie sa guste ceva alcool.in prospectul de la moldamin nu specifica nimic.ma scuzati de intrebare, da e mai bine sa stie daca are voie sau nu.

va mai deranjez cu niste intrebari daca nu va suparati.am o fetita de 3ani si 8 luni si de cand s-a nascut am probleme cu ea in general cu gatul.in primii2 ani facea foarte des rosu in gat asta se intampla aproape in fiecare luna, acum raceste ceva mai rar.are foarte multe mucozitati pe gat in piept nu stiu cum sa va explic, dupa ce ii dau antibiotic o perioada de cateva zile nu mai are, dupa care apare iara.am fost cu ea la diferiti dr.din pitesti si din bucuresti si totusi nimeni nu mi-a dat un tratament corespunzator.ce parere aveti de la ce persista mucozitatile acestea si unde ma sfatuiti sa merg cu ea.

imi pare rau, dar trebuie sa pun capat sirului de intrebari medicale NONoncologice, pentru ca nu suntem in spiritul acestui topic, din cadrul forumului. acesta este ultimul post din aceasta discutie care nu are ca subiect cancerul. nu doar din cauza temei acestei sectiuni, ci in primul rand pentru ca eu unul nu ma pricep la alte probleme medicale cum ma pricep la cancer.
ca atare, vis-a-vis de fetita... nici macar nu o sa incerc un raspuns sau o speculatie, pentru ca sansele sa gresesc sunt cu mult mai mari ca cele sa nimeresc si sa te pot ajuta. tine legatura ca lumea cu medicul de familie si eventual cu pediatrul ei!
despre alcool si antibiotice: A NU SE COMBIMNA !!! moldaminul este o penicilina retard, iar alcool in general scade timpul de injumatatire al antibioticelor, deci le scade drastic concentratia in sange si deci eficienta. ca atare antibioticul are mari sanse sa nu aiba nici un efect, ba chiar sa induca selectarea unor bacterii rezistente si care sa complice si mai tare boala. deci alcool NU, DELOC, cat dureaza tratamentul! regret momentul, cu sarbatorile si astea, dar asta e situatia. sper macar sa se rezolve!
gata :) numai bine !

buna ziua ! va multumesc din suflet pt.tot si ma scuzati de intrebarile care vi le-am pus fara rost.inca o data va multumesc.

cu placere !

Am citit povestea lui riciu si pot spune ca am plans la ceea ce am citit.Si noi, eu impreuna cu cele 2 surori alea mele am trecut prin niste momente care nu se pot uita toata viata.In urma cu cateva luni tata a fost diagnosticat cu carcinom esofagian invaziv.Ne-am consultat cu mai multi doctori in privinta operatiei, tata neavand metastaza era recomandat sa se opereze, fiindu-i tot mai greu sa manance.Am ajuns la spitalul "Marius Nasta", la Domn Profesor Cordos Ioan.A fost internat pe 14 noiembrie pt analize, analizele iesind foarte bune, a decis sa fie operat pe 21 Noiembrie.Operatia a durat in jur de 7 h 30, operatia a reusit, tumoarea a fost inlaturata, totul a decurs bine.O saptamana a petrecut-o la terapie intensiva, iar pe 28 noiembrie fiind mutat la salon.Toate bune si frumoase la salon, i s-au inchis operatile, incepuse sa manance supe, putea vorbii, gandindu-ne ca peste cateva zile il vor si externa.Pe 5 decembrie mergem seara in vizita sa-i ducem iaurturi radem glumim, ne gandim cand v-a fi externa.Pe 6 decembrie, trece sora mea de dimineata pe la el, spunandu-i ca i-a fost rau seara, nu dureaza 2 h de cand pleaca sora mea de la spital si tata sufera un preinfarct si o comotie cerebrala.Pot spune ca pe 5 decembrie a fost ultima zi cand mi-am vazut tatal bine si constient.Este mutat la terapie intensiva conectat la aparate, vanat tot corpul, asteptand sa-si revina usor usor.Conectat la aparate nu putea decat sa stranga din ochi sau foarte putin din mana dreapta.De pe 6 decembrie pana pe 24 decembrie tata a ramas la terapie intensiva.Slabind foarte rau, sa nu mananci de sapt intregi, doar hranit prin perfuzie.De pe 14 noiembrie pana pe 24 a apucat sa manance numai supe, cateva zile.Ultimile zile i s-a administrat adrenalina, doctorii ne-au spus ca intr-un final ii va ceda inima, pt ca, creierul incetase activitatea lui.Adrenalina si aparatele il mai tineau.Pe data de 24 decembrie a suferit o a 2 comotie cerebrala.Am fost dimineata sa-l vad si seara, am lasat o lumanare si i-am spus lui tata la ureche ca il iubesc si ca as vrea si maine sa-l regasesc.Iar pe 26 decembrie 20:30 a plecat dintre noi.Noi afland pe 27 decembrie, ca tata suferise inainte de Craciun a 2 comotie cerebrala.Le multumim doctorilor mai ales Profesorului Cordos Ioan ca au incercat tot ce era posibil pentru a se imbunatati starea lui tata.Au trecut 3 saptamani de la inmormantare, si tot nu ne vine sa credem, ca tata nu mai este langa noi.La 20 de ani ai mei, 24, 25 ai surorilor mele tata sa nu mai fie alaturi de noi.Eu citeam pe forum comentarile lui riciu cand tata era internat la terapie intensiva si plangeam si ma gandeam la tata.Destul de greu, cand tata a fost pt noi si mama si tata, singurul sprijin, singurul sfatuitor.Dumnezeu sa-l ierte!

buna, nu am mai intrat de mult pe aici pt ca nu am mai avut de ce, nu am mai citit nici mesajele pt ca imi aduc aminte de tot ce a fost rau, din pacate tatal meu a decedat din cauza aceste boli cumplite pe 19 septembrie 2010 dupa citostatice, radioterapie dar nu au avut nici un efect bun doar urmari foarte greu de suportat ajunsese la 48 de kg si arata ca un batran de 70 de ani f greu...cumplit...eu nu am avut forta de a-l mai vedea in ultimele 2-3 saptamani delira nu ma mai cunostea doar mama a stat cu el si slabise si ea f mult, nici mort nu l-am vazut nici la inmormantare nu am fost din pacate si acum regret f mult dar eram gravida in 6 luni si am avut o sarcina f grea din cauza supararii cu tata si nu mi-a mai permis nimeni sa ajung la el deoarece plangeam mereu de cate ori il vedeam a trecut un an si...dar eu am gandesc mereu la el si la 3 luni dupa ce a murit am nascut un baietel si cand ma uit in ochii lei parca il vad pe tata nu va suparati ca v-am scris atata vreau sa spun doar ca el avut gradul 4 am ajuns prea tarziu la dr dar sincer nu trebuia sa-i mai dea acele citostatice si radioterapie sa faca pt ca oricum au fost degeaba si nu a trait decat 7 luni de cand au descoperit ce are si regret ca le-a facut mai bine il lasau asa si nu se mai chinuia atat oricum dr i-a spus ca aceste citostatice sunt doar ca sa mai dea o speranta bolnavului nu pt a se face cat de cat bine
va multumesc si va doresc ca pe cei bolanvi sa-i ajute d-zeu sa treaca cu bine peste tratament si sa se faca bine

da, din pacate in momentul in care cancerul nu este operabil, el nu prea este (aproape mereu) nici vindecabil. tratamentele chimioterapice au o sansa sa induca ceea ce se cheama REMISIE a tumorii/tumorilor, care sa prelungeasca viata si sa amelioreze, cel putin temporar, simptomele. din pacate aceste tratamente ofera numai o sansa, si ea cu grad mare de variabilitate, si nu garantii! ratele de raspuns la aceste tratamente sunt uneori de peste 90%, alteori de numai 10%, de exemplu, si nu se poate anticipa prea bine care bolnavi vor raspunde si in ce masura. ce e la fel de variabil sunt si efectele secundare in privinta carora iar nu exista garantii. totusi aceste tratamente nu se fac impotriva vointei bolnavului, iar inainte de inceperea lor trebuie obtinut, conform legii, consimtamantul scris al pacientului, care are datoria de a intelege cat vrea si cat poate din ce i se explica, sau de a se increde total in medicii pe care i-a ales. alta solutie nu exista, medicul nu poate obliga pe nimeni la nimic, iar medicina in general functioneaza DOAR pe recomandari. nimic nu se impune de catre nimeni!

ceacaru: totusi este foarte curios care a fost cauza mortii in cazul pe care il prezinti. s-a efectuat o autopsie, lucru care ar fi fost recomandat in cazul in care lucrurile nu au fost foarte clare. "comotie cerebrala" este un termen foarte inexact asupra ce s-a intamplat. care sunt cauzele, directa si indirecta a mortii ? de ce a facut acele atacuri cerebrale ? care este explicatia data de medici ? cat de departe ati ajuns cu "de ce" -urile ?

Imi cer scuze, am gresit.A facut 2 accidente vasculare cerebrale, unul odata cu preinfarctul.Cand a suferit preinfarctul ni s-a spus ca l-a facut din cauza socului care l-a avut la salon, atunci si-ar fi dat el seama ce s-a intamplat.Desi el vorbea, incepuse sa manace supe, operatiile sa se cicatrizeze, nu inteleg de unde acest soc.Nu am mai cerut autopsie, tata a decedat pe 26 decembrie, si ni s-a spus ca daca cerem autopsie il putem lua dupa revelion.Cauza decesului a fost stop cardio-respirator.Dupa primul accident vascular cerebral ni s-a spus ca se poate recupera si dureaza intre 3-7 luni.Posibil ca avea probleme de tinere de minte, de vorbire.Fiind si intubat ne-a fost greu sa comunicam cu el, noi vorbeam si el doar strangea din ochi daca da sau nu.Dupa 2 saptamani a fost detubat, le-a putut spune surorilor ca el rezista si ca e tare, si ca ii este dor de noi, dupa 2 zile fiind intubat din nou.Ultimile 3-4 zile fiind in agonie, administrandu-i adrenalina.Nu mai reactiona la atingere, nu mai strangea din ochi.Desi ma tot gandesc avea pulsul 100-130, cum vorbeam cu el ajungea si la 147.E posibil sa ne fi auzit in continuare?Desi avea 2 accidente vasculare?Plecam si ne opream in usa sa vedem pulsul, si revenea la 100-130.

da, este regretabil, se pare ca a fost o complicatie care insoteste de multe ori interventiile chirurgicale. se stie, o operatie cu cat e mai lunga si mai laborioasa, cu atat riscurile colaterale sunt mai mari, de tipul infectiilor, fenomenelor cardio-vasculare, insuficiente de organ, etc.
despre intrebarea de la final, da, este posibil ca va auzea, dar improbabil ca era si orientat si integra mental ceea ce auzea. subliniez POSIBIL, nimic mai mult.

Nu l-am putut ajuta cu nimic, am fi facut mai multe pentru el daca s-ar fi putut.Dar puterea nu a stat in mainile noastre.Desi ne este foarte greu sa credem ca 2 saptamani l-am vazut bine, si imediat nu a mai fost bine deloc.Greu si faptul ca tata nu a fost niciodata bolnav, doar niste simple raceli, dar niciodata internat, sau avand probleme cu inima, avand varsta de 55 de ani.Posibil ca ultimul accident vascular sa-i fi inundat creierul?El al 2 accident facandu-l pe 24 decembrie, si el murind pe 26 decembrie.Va multumesc pentru raspuns.

condoleante ! sper sa va gasiti linistea!

buna ziua tuturor! de fiecare data can intru pe acest forum nu mi pot stapanii lacrimile pt ca imi dau seama durerea pe care o simtiti toti cei care scrieti aici..e o bolala cumplita cu care si tatal meu se lupta in continuare, el acum face in continuare citostatice, a facut 8 sedinte si mai are trei si nu prea le mai suporta, este f greu in periioada asta, dupa ultima simtindu se f rau, cred ca i sa marit doza, pt ca primele 7 le a facut una la 2 saptamani iar acum trebuie sa faca cate una le trei saptamani..si inainte isi revenea si se simtea bine dupa o sapt avea chef de viata, acum avand deja o sapt jumatate si se simpte in continuare f slabit si sta mai tot timpu la pat.sper din tot sufletu sa nu i afecteza ceva si sa apara complicatii de la ele pt ca la rezultatul de la bucuresti relata ca totul este spre bine...nu au mai aparut factori tumorali, totul era in parametrii normali.acum are stari de depresie nu i mai pasa de nimik vrea doar sa scape, lucruri pe care el nu le gandea inainte de ultima sedinta de citostatice.:(
Imi pare rau pt cei carora le am citit mai sus povestile de viata si le transmit sincere condoleante si !

buna, trebuie rabdare si vointa din partea lui, tatal meu isi dorea sa traiasca dar din pacate a fost invins la tumografie nu i-au iesit alte tumori dar nici cele pe care le avea nu au dat f mult inapoi dupa citostatice, repet nu a fost operat avea deja gr 4 cu metastaze...trebuie sa aibe un motiv pt a trai conteaza f mult asta, el vroia sa apuce sa-si duca nepotelul la gradinita si in parc iar pe al doilea sa-l vada dar d-zeu nu a ma vrut si acum am un baietel care seamana cu el si-mi arata tot timpul cu manuta la gat...acolo a avut tata cancer e cumplit. depresia este normala dupa citostatice, dar cunosc cazuri vindecate... cu d-zeu inainte

angelad, idogaru ce mai faceti...tatii vostri sunt bine? riciu salutari si iti doresc toate cele bune ! domnilor doctori le multumesc pentru raspunsurile oferite si imi cer scuze ca pana acum nu am multumit !

kmmm
Am citit mesajul tau si vreau sa te incurajez, tatal meu era cam in aceeasi stare si nu mai avea rabdare cu atatea tratamente. Dupa fiecare tratament isi revenea mai greu, probabil organismul era intoxicat de chimicale. La un moment dat si noi am fi vrut sa observam imbunatatiri ale starii de sanatate mult mai repede, trebuie sa va ganditi ca asta "trece" mult mai greu decat ne asteptam, urmele lasate atat fizic dar mai ales psihic sunt majore si greu de ignorat. Atata timp cat exista o luminita de speranta sau o veste buna, sa va ancorati de ea ca sa aveti puterea sa mergeti mai departe. Aduceti-i vesti bune, bucurati-va ca de o minune ca nu au mai iesit tumori, asta o sa-i dea un sentiment de siguranta, el se agata acum de orice fir, amintiti-i ce norocos e, ca alti sunt mult mai grav. asta l-a ajutat pe tatal meu sa lupte. Eu i-am spus de acest forum si de cei care scriu aici, de parerile medicilor, si ii mai spuneam si ce nu scria dar ma gandeam ca il bucura.
Tatal meu acum se simte bine, a mai luat vreo 4 kg in greutate si asta l-a bucurat. E destul de activ, are chef de viata, se intalneste cu prietenii, insa toate in ritmul lui de acum. Dar daca intr-o zi il inteapa pe undeva e dezastru, se gandeste la ce e mai rau, nu mai prea vorbeste...asta pana se lamureste ca a fost ceva minor si iarasi e vesel. Asa merg lucrurile, ne bucuram de fiecare zi.
As vrea sa-i incurajez si pe cei care sunt la inceputul bataliei, sa spere si sa se roage, ajuta.
Va doresc tuturor sanatate si multa putere.
Salutari pt riciu

Si eu va salut pe toti ! angela d ma bucur mult pt voi, kmmm multa putere va doresc !!
Ceacaru, am retrait momentele petrecute de noi atunci cand am citit postarea ta ! va inteleg perfect ce simtiti ! plang si nu-mi vine sa cred ca au trecut 9 luni de cand nu-l mai am pe tati ! inca nu pot sa ma obisnuiesc cu gandul ! imi este ingrozitor de dor de el ! nu exista moment din zi in care sa nu-l am in minte, gesturile lui, vocea lui, vorbele lui si inca ma doare cand ma gandesc cat a suferit !! ma bucur mult pt tine ca i-ai spus ca il iubesti, in ultimele clipe ale lui, pe mine ma omoara gandul ca nu am apucat sa-i spun, urma sa ajung la el acasa, dar nu a mai putut sa reziste si cu 2 ore inainte sa ajung, s-a stins ! condoleante, stiu ca prof cordos si echipa lui au facut tot ce au putut, cum au facut si pt tati ! eu inca tin legatura prin tel cu doctorita codresi, au suferit mult cand tati s-a stins, dar..nu ni-i mai aduce nimeni inapoi !!

Eu citeam povestea ta, cand tata era internat la terapie intensiva, si sincer iti spun ca plangeam, si imi imaginam ce e in sufletul vostru si sufletul nostru cand ma gandeam ca tata nu este intr-o stare tocmai buna.Am sperat mereu ca isi va putea reveni.Picioarele i se atrofiase, slabise foarte mult, incepuse sa i se vada coastele, oasele fetei, si tot speram ca poate se intampla o minune si isi revine.Te iubesc ii spuneam de fiecare data cand plecam de la el, si ii spuneam sa se faca bine ca am nevoie de el sa-mi fie alaturi.Plecam si dadea din cap incontinuu sa nu plec si i-am explicat ca nu ni se permite sa stam cu el acolo peste noapte.Inainte cu vre-o 2 zile inainte sa fie intubat din nou, i-a putut spune surorii ca el rezista si ca ii este dor de noi.Cand a fost detubat eu am fost racita si mi-a fost teama sa intru cu gandul ca trebuie sa se faca bine nu sa-l mai imbolnavesc si eu cu raceala.Din momentul in care a fost intubat din nou, medicii ne-au spus ca putem veni la orice ora vrem.Probabil ca nu vor mai exista sarbatori de Craciun pt noi, pt o vreme lunga.Nici mie si surorilor noastre nu ne vine sa credem ca nu mai e langa noi, tata fiind si mama si tata pt noi.Nu ne-am putut pune in fata sortii, dar parca prea repede s-au intamplat si prea devreme.Mergem in fiecare duminica la cimitir, si nu-mi vine sa cred ca imi vizitez tatal la cimitir, in loc sa-l gasesc acasa.Iti multumesc pt condoleante, si iti urez tie si familiei tale multa sanatate.

Ma bucur sa mai auzim si de riciu.Tatal de acolo de sus stie ce copil pretios are si care ii sunt sentimentele chiar daca in ultima clipa nu ai ajuns sa i le impartasesti, ai demonstrat-o prin fapte si puterea cu care ai continuat sa lupti in ciuda problemelor intampinate.
Tatal meu a facut din nou biopsie, pentru ca la CT a iesit ca iar i-a reaparut tumoarea 0.2cm, inca nu am apucat sa vad rezultatul de la biopsie. Oncologul l-a trimis la dr. care l-a operat iar acesta i-a spus ca e posibil sa mai aibe o sansa cu vitamina B17 LAETRILE imi daduse si o adresa unde puteam viziona un filmulet.
Acum nu stiu ce sa mai spun si ce sa mai cred, e clar ca dr. nu are nimic de castigat din chestia asta ca nu e distribuitor, ideea este ca cei din domeniul farmaceutic se bazeaza pe disperarea oamenilor in asemenea cazuri si te golesc de bani, iar medicamentul e posibil sa fie apa de ploaie, in ideea ca nu iti face bine si nici rau doar ca sunt niste banuti pe care ii dai.fara sa obtii un rezultat.
Daca aveti informatii despre acest produs va rog sa imi spuneti.
Multumesc.
Angela d -ma bucur pt. tatal tau, sa o tina tot asa si sa se recupereze cat mai repede.
Sanatate la toti.