Un nou medicament care deține potențialul de a combate apariția metastazelor
Prin morbi-mortalitatea ce a atins proporții semnificative, cancerul a devenit o problemă de interes public, fiind considerată mai mult decât o patologie al cărei prognostic este rezervat. Cercetorii și-au dovedit aviditatea pentru acest subiect prin descoperirile recente privitoare la diagnosticul de precizie în cancer și potențialele soluții terapeutice aferente. Mai mult decât atât, s-a dorit eliminarea cauzei principale de mortalitate, și anume metastazarea celulelor canceroase la nivelul întregului organism (plămâni, creier, ficat, oase).
Cercetătorii din cadrul Universității Colorado au descoperit și prezentat inițial, un complex transcripțional numit SIX1/EYA, care oferă celulei canceroase și implicit, celulelor din imediata sa vecinătate, proprietatea de a metastaza. Cercetarea s-a îndreptatat către crearea unei molecule care deține capacitatea de a inhiba funcția acestei structuri.
Ce este SIX1/EYA și care sunt implicațiile care se cunosc până în prezent?
Gena SIX1 prezintă un rol important în embriologia țesuturilor organismului, precum țesutul muscular, renal, structurile cranio-faciale și ale aparatului auditiv. Odată cu îndeplinirea tuturor etapelor de dezvoltare ale țesuturilor, funcția sa este suprimată, cu excepția cazurilor în care accidental gena SIX1 interacționează cu gena EYA. Acest fenomen declanșează apariția complexului transcripțional SIX1/EYA.
Sub atenta observare a cercetătorului Ford și colaboratorii, activitatea complexului transcripțional SIX1/EYA este comparată cu cea a unui „buton de volum” menit să amplifice semnalele transmise prin intermediul căii TGFb. La capătul acestei rețele, celulele prezintă o transformare dramatică, și anume tranziția celulelor epiteliale în celule mezenchimale (EMT – epithelial mesenchymal transition).
Se cunoaște că celulele epiteliale nu dețin capacitatea de a migra de la nivelul unui mediu tisular la altul. Așadar, rămase ancorate la acel nivel pot intra în starea numită „anoikis” (stare similară unei forme de moarte celulară programată). Spre deosebire, celulele mezenchimale fac abstracție de la acest fenomen, având abilitatea de a migra în organism. Astfel, se naște procesul de metastazare.
Etapele cunoscute, traversate de către celulele canceroase pentru a ajunge în faza de metastazare:
- gena SIX1 interacționează cu EYA, formând un complex pereche;
- complexul transcripțional format delanșează activitatea căii de semnalizare TGFb (alături de alte căi acesta permite inițierea fenomenelor de migrare, respectiv invazie celulară);
- este indus fenomenul de tranziție epitelial-mezenchimală;
- înzestrează celulele canceroase (care inițial fiind epiteliale, nu pot migra) cu funcția de metastazare.
Scopul studiului și rezultatele obținute
Studiul de față expune utilitatea unui inhibitor specific acestui complex transcripțional SIX1/EYA, care deține potențialul de a împiedica inițierea fenomenului de metastazare. Molecula creată este destinată întreruperii primei etape, determinând complexului SIX1/EYA intrarea într-o stare latentă.
Mecanismul de acțiune al acestui medicament nu este cunoscut în totalitate; se suspicionează că acesta poate determina reversibilitatea fenomenului de tranziție epitelial-mezenchimală, și totodată, incapacitatea celulelor canceroase de a metastaza.
Studiul s-a desfășurat pe o perioadă de 9 săptămâni, observându-se absența metastazelor, chiar dacă medicamentul a fost administrat pe o perioadă de doar trei săptămâni, fiind astfel, concluzionat că acest tip de medicație poate deține un efect de lungă durată.
De menționat este că gena SIX1 nu deține o funcție importantă în majoritatea țesuturilor mature, iar efectele adverse sunt minime în această situație.
Un alt aspect important este toxicitatea administrării acestuia; toxicitatea s-a dovedit a fi absentă atât în evaluarea dozei inițiale înregistrate în studiu, dar și în cadrul administării unei doze duble. Astfel, este permisă administrarea medicamentului în asociere cu alte substanțe terapeutice.
Discuții privind continua cercetare
Descoperirea acestei molecule a cărei capacitate este inhibarea procesului de metastazare a celulelor canceroase reprezintă o etapă revoluționară, care deține potențialul de a transforma prognosticul, adesea rezervat al cancerului, într-unul favorabil.
Următoarea etapă este încercarea de a oferi acestei molecule stabilitate și solubilitate mai crescută și o potență mai ridicată la nivel tisular.
Sursa: Science Daily
Actualizat la 30-04-2019 | Vizite: 69 | bibliografie
- Medicină de precizie în tumori neuroendocrine: screening personalizat al 27 de agenți terapeutici
- Predictori ai răspunsului durabil la imunoterapie în cancerul cervical metastatic
- FGFR1 — și nu S6K1/2 — determină rezistența intrinsecă la inhibitorii BRAF în melanom
- Inteligența artificială planifică radioterapia pentru cancer la fel de bine ca specialiștii umani (trial internațional)
- Un simplu test de sânge ar putea ghida mai precis tratamentul cancerului în stadiu avansat
- Agoniștii receptorilor GLP-1 reduc mortalitatea la pacienții cu diabet și cancer activ
- De ce îmbătrânirea favorizează răspândirea cancerului de sân: rolul cheie al receptorului RAGE
- Două ședințe de radioterapie pentru cancerul de prostată: la fel de sigure ca cinci, cu mai puțin stres pentru pacienți
- Radioterapia stereotactică în cancerul de sân oligometastatic prelungește supraviețuirea fără progresie cu aproape 16 luni
- Sindromul hemofagocitic asociat terapiei CAR-T: complicație rară, dar severă, cu implicații majore în oncologia modernă
- Un medicament experimental arată primele semne de eficacitate în cancerul de prostată rezistent la hormonoterapie
- Nanoparticule multitargetate, o nouă strategie pentru a inhiba invazia cancerului de sân triplu negativ
- Alfabetizarea financiară în asigurări și toxicitatea financiară la supraviețuitorii de cancer AYA
- Nanoparticule inteligente care „citesc” tumora: un nou sistem de livrare transformă imunoterapia cancerului
- Testul PSA pentru cancerul de prostată: o revizuire Cochrane confirmă reducerea mortalității, dar ridică problema supradiagnosticării