Șansa pacienților cu tumori bronhopulmonare, nerezecabile: Durvalumabul

Pacienții diagnosticați cu cancer bronho-pulmonar tip Non-Small Cell (fără celule mici), boală local avansată, prezintă o progresie a bolii în ciuda chimio-radioterapiei, conform studiilor.

O treime dintre acești pacienți, la momentul diagnosticului, se află în stadiul III, cu boală local avansată. Standardul terapeutic pentru pacienții cu un indice de performanță bun și tumori nerezecabile este chimioterapie pe bază de platină și radioterapia, concomitente. Rata de supraviețuire la 5 ani la acești pacienți este de 15%.

Trialul clinic cu Durvalumab a inclus 709 pacienți care au primit tratament de consolidare.

Durvalumabul este un anticorp monoclonal uman IgG1, selectiv, cu afinitate ridicată, care blochează ligandul 1 al morții programate (PD-L1), legându-se de acest ligand și CD80, permițând celulelor T să recunoască și să distrugă celulele tumorale. Acest medicament a fost aprobat și în cancerul urotelial metastatic pentru pacienții tratați în prealabil cu medicamente pe bază de platină.

Criterii de includere în trialul clinic:

• Cancer bronho-pulmonar stadiul III, chimiotratat cu platină (Etoposid, Vinblastin, Vinorelbin), taxani (Paclitaxel, Docetaxel) sau Pemetrexed și radioterapie (54-66 Gray)
• 2 sau mai multe cicluri de chimioterapie
• Boală cel puțin staționară
• Vârsta >18 ani
• IP (Indice de Performanță) = 0-1
• Speranță de viață >12 luni
• Ultima ședință de radioterapie cu 1-14 zile în urmă, ulterior cu 42 zile

Criterii de excludere:

• Expunere la anticorpi PD-L1 sau PD-1
• Imunoterapie în ultimele 4 săptămâni înaintea primei doze
• Boli autoimune
• Antecedente de imunodeficiență
• Infecții active, necontrolate
• Efecte adverse grad >2 netratate
• Pneumonită postchimioradieterapie grad >2

Doza de administrare:

• 10 mg/kg/ la 2 săptâmâni până la 12 luni. S-a decis efectuarea dozelor până la progresia bolii, întreruperea acestuia la progresie și reluare după controlul bolii

Întreruperea administrării:

• Boală progresivă
• Inițierea altui tratament antineoplazic
• Efecte adverse grave
• Retragerea consimțământului

Rezultate:

• Vârsta medie= 64 ani
• Repartiția pe sexe (M= 70,1%, F= 29,9%)
• Toxice: fumători sau foști fumători
• Tipul histologic tumoral: scuamos
• 22,3% din pacienți au o expresie a PD-L1 tumoral >25%
• Mutație EGFR= 6,1% pentru pacienții cu Durvalumab și 5,9% pentru pacienții cu Placebo
• Perioada de boală staționară (Durvalumab= 16,8 luni vs Placebo= 5,6 luni)
• Rata bolii staționare la 12 luni (Durvalumab= 55,9% vs Placebo= 35,3%)
• Rata bolii staționare la 18 luni (Durvalumab= 44,2% vs Placebo= 27,0%)
• Durata medie până la deces (Durvalumab= 23,2 luni vs Placebo= 14,6 luni)
• Frecvența apariției de noi leziuni (Durvalumab= 20,4 luni vs Placebo= 32,1%), cu rată mai mică a apariției metastezelor noi cerebrale pentru Durvalumab (5,5%) vs Placebo (11,0%)
• Pacienții care au răspuns la Durvalumab, 72,8% au răspuns la 12 și 18 luni vs 56,1% și 46,8% pentru Placebo

Reacții adverse:

• Durvalumab= 96,8%
• Placebo= 94,9%
• Gradul III sau IV (29, 9% Durvalumab vs 26,1% Placebo) : cel mai frecvent- pneumonia (4,4% vs 3,8%)
• Deces (4,4% vs 5,6%)
• Cel mai frecvent efect advers care a dus la întreruperea tratamentului: pneumonita sau pneumonita radică (6,3% vs 4,3%) și pneumonia (1, 1% vs 1,3%)
• Cele mai frecvente efecte adverse: diareea, pneumonita, pruritul
• Efecte adverse imunomediate (24,2% vs 8,1%) tratate cu glucocorticoizi, tratamente hormonale sau alți agenți imunosupresori

Concluzii:

Deși expresia PD-L1 a fost prezentă într-un număr mai mic decât a tumorilor cu PD-L1 sub 25%, efectul Durvalumabului a fost dovedit asupra ambelor grupuri de pacienți prin creșterea perioadei de boală staționară. Răspunsul terapeutic la Durvalumab este de lungă durată, atât la 12 luni, cât și la 18 luni, cu o rată mai mică de dezvoltare a unor metastaze cerebrale noi.

Astfel, introducerea Durvalumabului la pacienții cu cancer pulmonar Non-Small-Cell, avansat localizat, după cel puțin 2 cicluri de chimioterapie pe bază de platină și radioterapie, s-a dovedit a avea eficiență în terapia adjuvantă.

Evaluarea interacțiunilor dintre imunoterapie și chimioradioterapie necesită studii ulterioare.